28 noiembrie 2011

Toamna tarzie in Odenwald


Dupa vreo doua saptamani in care nu prea am avut timp de vreo iesire am profitat de vremea incredibila din toamna asta si am pornit la scurta drumetie prin apropiere. Traseul nostru clasic atat de drumetie cat si de bike, porneste din Dossenheim si urca spre unul din varfurile din apropiere.

Cand urci pe acelasi munte, relativ des peisajul nu te mai impresioneaza. Ce ramane insa adanc infipt pe retina sunt culorile ce se schimba la fiecare cateva saptamani. Poza de mai jos e facut la o intersectie de forestiere. De fiecare data ne oprim aici si ne minunam de culorile schimbatoare ale padurii asta face Odenwaldul sa nu fie plictisitor, chiar daca ca si altitudine sau peisaj nu exceleaza.
Unul din forestierele preferate
Prin padurile astea am tot fost in toate anotimpurile dar parca toamna si culorile ei sunt de neegalat. Azi e lume putina, intalnim niste bikeri hotarati. Noi am pus deja bicicletele in cui, localnicii se pare ca nu au problema anotimpurilor, se dau in orice conditii chiar si pe zapada e plina padurea de urmele rotilor de bicicleta.

Nu e inca asa de rece asa ca ne jucam un pic cu aparatul de fotografiat. Desi aveam ganduri mari pentru vara asta nu am ajuns sa invatam prea multe despre el sau sa ne mai dotam cu vreun obiectiv mai serios, dar nu au intrat zilele in sac, lasa ca...
De la podeaua nematurata
Tot la categoria "lasa ca..." am renuntat la o participare la maratonul din Frankfurt. Antrenamentele au fost relativ haotice si inainte de marea cursa am decis sa prelungesc putin timpul alocat antrenamentelor pentru ca ar fi fost nesanatos sa fortez.

Urmeaza un plan mai bine pus la punct cu doua antrenamente pe saptamana urmand ca marea incercare sa aiba loc in luna mai. Poate e mai bine asa, o motivatie in plus de a petrece o iarna activa ci nu una dominata de "couching".
Culori, poieni si liniste
Iarna nu prea... acum cand scriu postul asta s-a cam facut iarna. O ceata deasa si rece iti cam taie cheful de drumetie sau bicicleta, noroc cu alergatul ca mai iesim din scorbura. 

Dar "lasa ca..." vine ea zapada. O asteptam cu nerabdare, am dibuit cateva trasee de drumetie prin zapezi in imprejurimi. Poate o sa ninga ca deocamdata nu sunt precipitatii de nici un fel de vreo doua luni. Incendii de padure in noiembrie! o lume nebuna.
Cazut la datorie
Incet, urzind planuri pentru saptamanile viitoare am ajuns in apropierea varfului Weißer Stein. De pe aici la valea din poza urmatoare, vine lumea si se da cu saniuta. Asta nu se intampla prea des ca pe aici ninge foarte rar, cam ca la Timisoara. 

Desi e frig ca dracu' si umed nu ninge decat de vreo doua ori pe sezon si atunci totul trebuie comprimat in cateva zile. Toata padurea se umple de lume: ski de tura, drumetie, rachete, sanii, biciclete, tot ce vrei. Iarna in Odenwald se comprima intr-o saptamana.
Inapoi spre casa
Cam asta a fost plimbarea noastra prin covorul de frunze. Din pacate sezonul calduros s-a terminat, continuam antrenamentele de alergare si probabil ca iesrile noastre se vor mai rari in urmatoarele saptamani, sa vedem cum evolueaza vremea.

Sigur raman planificate niste ture de trekking pe zapada cu niste rachete mai serioase. Probabil ca de indata ce va da zapada in Schwarzwald. Acolo avem zapada garantata. Suntem cu ochii pe prognoze. Hmmmmm.... de abia asteptam!

Aaaa si inca o chestie semi-filosofica care iti poate pusca neuronul prin paduri si frunze: cand zilele devin foarte scurte poate sa creasca timpul alocat cititului, eventual direct proportional. Salutare si mult spor(t)!

Mai multe poze de la plimbarea noastra: click aici.