13 septembrie 2011

Pirinei - partea 1 - Valle de Ordesa


Sfarsit de august. Am plecat in concediu avand in cap doua chestii: Pirineii si Mediterana. Prima partea a vacantei ne indreptam spre Pirineii Centrali ulterior urmand sa ne mutam pe coasta catalana a Mediteranei.

Ca baza de explorare alegem localitatea Torla. De aici pornesc o gramada de trasee de potecareala iar satul e tare cochet. Drumul pana acolo il facem cu masina, din Heidelberg sunt 1400km pe care ii rezolvam intr-o noapte. Pe la ora pranzului trecem peste Pirinei prin tunelul Aragnouet-Bielsa la 1800m altitudine si deja ne scaldam ochii in golul alpin. Dupa 3km de tunel stramt ca dracu si in reparatii suntem in Spania. De aici a urmat partea cea mai aventuroasa a drumului pe un drumeag asfaltat dar extrem de ingust vreme de vreo doua ore dar cu peisaje de vis. Ulterior dupa un studiu al hartii ne-am dat seama ce exista si un drum normal insa nu am regretat ba chiar i-am multumit gps-ului.
Intrarea in Cañon de Añisclo vazuta de pe drumeag
Am ajuns cam terminati in Torla insa campingul l-am gasit foarte repede. Ne-am cazat la Camping Ordesa aflat foarte aproape de intrarea in  parcul national Ordesa y Monte Perdido si la mai putin de 1km de Torla. Campingul e super tare, lume buna majoritatea montaniarzi si alergatori, conditiile sunt super are chiar si piscina la 18€/zi/masina/2persoane/1cort. Il recomandam cu caldura.

A doua zi ne trezim devreme. Vremea e bunicica, putin innorat dar foarte cald. Ne informam un pic despre tura in parcul national si aflam ca in Valea Ordesa,la baza traseului, se ajunge cu un bus care circula de vreo 3 ori pe ora (9€/dus-intors), accesul cu masina in parc e interzis. Exista si varianta de mers pe jos dar asta ar prelungi tura cu vreo 4 ore si e cam mult. Ne decidem pentru bus.
hmmmm....
Calatoria cu busul dureaza vreo 25 de minute si se opreste in parcarea numita Pradera de Ordesa. De aici incepe parcul national si poteca prin canion. Despre Valle de Ordesa ar fi o multime de spus, e una din atractiile principale ale Pirineilor. Peisaje frumoase, cascade si o fauna si vegetatie deosebita. Valea se poate parcurge pe firul apei sau pe versantul stang, noi am ales varianta mai simpla pe firul apei si datorita cascadelor.
No problem...
Am intalnit multi drumeti mai ales la inceputul traseului, multa lume vine aici cu autobuzul, se invarte vreo ora pe aici si pleaca. O parte merg pana in partea superioara a vaii acolo unde se inchide un circ glaciar numit Puente de Soaso; iar cei mai viteji urca pana la Refugio de Goriz (2195m) unde se doarme iar de aici pe Monte Perdido (3355m). Noi nu avem in plan varfuri asa ca alegem calea de mijloc mergem dus intors pana la refugiu. In total vreo 8 ore de drumetie. 
Scuba prin Pirinei
Poteca e lejera pe cea mai mare parte a turei. Incepe cu un drum forestier destul de larg iar apoi se face din ce in ce mai subtire pana in capatul vaii in circul glaciar. Peste tot am vazut semne cum ca e interzisa parasirea potecii dar nu prea e respectata regula. Am vazut chiar si o gramada de alergatori ce fugeau pe tot felul de trailuri in afara potecii marcate. Peisajul e impresionant aduce un pic cu Gran Canyon si imaginile din westernurile copilariei. Sunt si o multime de cascade simpatice, cele mai faine ar fi pe finalul vaii (Cascadele Arripas) si mai ales ultima cascada la Puente de Soaso.
Cascada de Arripas
Aici se opresc majoritatea drumetilor. Ar mai fi o urcare abrupta spre Refugio Goriz pe care nu o fac prea multi. noi am ales sa mergem pana acolo pentru a vedea "tabara de baza" a celor ce urca pe Varful Perdido. de la ultima cascada sunt doua variante de urcat: o prima varianta mai scurta si mai abrupta traverseaza o bucata expusa cam cum sunt lanturile noastre din Crai iar o a doua varianta e o poteca mai lina dar mai lunga. Dupa vreo doua ore de urcus sustinut am ajuns la refugiu.
Valle de Ordesa in partea superioara
Refugio Goriz era in plin proces de constructie o echipa de muncitori munceau de zor la constructiai unei aripi noi a cabanei. Cabana in sine arata bine si e utilata cu de toate. In imediata ei apropiere se poate campa. Erau cam 20 de corturi cu lume ce avea in plan probabil ascensiunea pe Perdido. Noi am zabovit cam o ora pe aici cat sa ne mai tragem sufletul si am pornit pe acelasi drum inapoi.
Refugio Goriz
La intoarcere am stat indelung pe la cascade, am facut poze in tihna iar dupa vreo 4 ore am ajuns inapoi la intrarea in parcul national. De aici e simplu: autobuz, piscina din camping, niste bere, un somn bun si o noua zi de drumetie. A doua zi avem in plan valea superioara a Raului Ara.
Revenim!
----- Supliment -----
  • Mai multe poze din Ordesa: vezi aici.
  • Un track din tura asta: click aici.
  • Literatura: Roger Büdeler, Pyrenäen 1 - Rother Wanderführer (tura 15).
  • O alta tura prin zona, continuarea:  Valle del Rio Ara.