21 august 2011

MTB von HP nach HD


In ultimele doua saptamani s-a mai iesit la doua ture de bike. Pentru ca Scuba e in febra lucrarii de licenta m-am reorientat spre alti biciclisti de pe aici. Si cum prin Germania e destul de greu sa socializezi (indiferent de ce spun criticii) e destul de greu sa dai de lume cu aceleasi apasari ca ale tale.

Ca norocul ca a inceput Lexus sa se dea cu bicicleta. Planuiam noi de anul trecut sa facem ceva ture, dar abia in august anul asta am reusit sa iesim. Luna asta am reusit sa facem doua ture care au iesit super. Prima dintre ele a fost una scurta in apropiere de Heidelberg, dar cu o coborare foarte faina, poate cel mai fain "single trail" din zona. Lexus merge super bine ba chiar pe urcari ma baga in buzunar, asa ca ne-am gasit sa scoatem untul din noi.

A doua tura, cea mai recenta facuta impreuna, a fost chiar grea, cu suisuri si coborasuri repetate care ne-a cam scos sufletul totalizand in total vreo 1500m de catarare. La sfarsitul zilei am fost cam fleasca, m-am simtit ca dupa o etapa de TransAlp. Cam asta ar fi povestea:
------------------------------
Traseu: Heppenheim - Jühohe - Weinheim - Eichelberg - Altenbach - Wilhelmsfeld - Weißen Stein - Heidelberg
Un track: aici
Mai niste poze: aici
Tehnice: aproape 50km, catarare aprox. 1500m, vreme de 6 ore cu pauze.
------------------------------
La 9.21 avem tren spre Heppenheim, ajungem punctuali in gara luam bilete si ne punem in vagonul de biciclete. Lume multa desi azi e marti, e august, luna magica in Germania. Multi biciclisti au iesit la excursie, azi e o vreme super, vreo 25 de grade cu mult soare.
Nu!!! sa nu credeti ca sar de aici... he he -:)
Din gara din Heppenheim, trecem rapid prin localitate si incepem sa urcam barbateste panape la 450m altitudine. Aici e un fel de platou cu mici diferente de nivel pana pe varful numit Jühohe. De pe varful asta pana in Weinheim s-au construit tot felul de trasee de downhill, acolo am facut si poza de mai sus. Unele saritori sunt chiar exagerate... pe bune!
Mere, pere... vine toamna.
Din Weinheim urcam din nou in nestire macinand pe foia mica un forestier bine intretinut. Din cand in cand mai oprim la cate o tufa de mure, la niste afine iar din cand in cand mai avem cate o coborare frumoasa. Ce scurte par coborarile astea!
Un verde izbitor, prea multa ploaie pe aici.
Treaba nasoala la tura asta e relieful. Pleci de la 100m altitudine, urci pana pe la 500m apoi cobori pana in curul pamantului iarasi pe la 100m altitudine. Si asta toata tura, daca faci asta constant e ok in cazul meu o data pe luna e criminal. Bineinteles ca suntem amandoi incapatanati sa stam cat mai mult in sa asa ca simt cum mi se aprind muschii. 

Cand nu mai merge ma declar invins si imping incet bicicleta la deal. Pe aici se zice, facand misto cel care nu mai poate sa stea in sa: "Wer sein Fahrrad liebt, der schiebt!", adica "Cine isi iubeste bicicleta, impinge"... sa va §%&!
Mirosuri si gusturi uitate, totul e "bio".
Aproape de varful Weißen Stein luam o pauza mai lunga langa o fantana. Vreme de mai bine de o ora am pedalat fara un strop de apa si asta ne-a cam terminat. Mai roadem o napolitana, mai stam un pic la umbra si urcam si ultimul obstacol inainte de Heidelberg. De aici nu mai e cine stie ce filozofie, coboram in mare viteza pana in oras.
Echipa de biciclisti, mica dar bine organizata.
La final s-au strans vreo 6 ore de biciclit. Eu unul am fost terminat, iar Lexus m-a asigurat printr-un sms ca si el e gata ca bateria. M-a ajutat o baie fierbinte, niste cola-light rece si un somn bun. A doua zi aveam programati vreo 12km de alergat de care bineinteles s-a ales praful, am reusit doar vreo 7 cu indulgenta. Lasa ca recuperez eu...

Intre timp am plecat cu Scuba hai-hui prin Pirinei si la o baie in Mediterana de unde sper sa vin cu chestii faine. Salutari si mult spor(t)!