18 august 2011

Le Grau du Roi


Numele asta nu spune prea multe. Eu am auzit de el pentru ca apare in localitatea in care locuiesc pe toate gardurile. E localitatea infratita din Franta aflasem ca e undeva la Mediterana. La munca ne hotaram o trupa de patru feciori sa facem o iesire la mare. In Germania am avut parte de un iulie al naibii de racoros de care ne-am saturat.

Cercetam un pic pe net si cautam o plaja incapatoare. Daca ati fost in august la mare pe la Mediterana, Adriatica si chiar si pe la noi e cam aglomerat. Tot poporul european are liber si vrea sa se prajeasca un pic. La fel si noi. Gasim chiar plaja de la Le Grau du Roi pe Google Earth ca fiind o imesitate, din satelit arata ca o bucata de Sahara, chiar de asta avem nevoie.
Dunele franceze si sticla de suc.
Plecam sambata noaptea pe la ora 1 din Heidelberg. Patru oameni: un romanas, doi georgieni si un arameu (cred ca asa se spune), limba de comunicare - germana. Avem 900 de kilometrii de mestecat, mai bine de jumatate de drum e printr-o noapte neagra, o autostrada pustie si a dracului de scumpa. Daca nu stiati, o traversare a Frantei pe autostrada costa aprox. 50 de eurones!

De dimineata cu cearcanele pana la gat suntem in fata campingului de langa plaja (Camping de l' Espiguette). Suntem cam terminati iar aici la receptie e o coada interminabila. Avem chiar emotii ca nu mai sunt locuri dar dupa o ora de stat la rand intram.
Plaja - vedere spre vest, Pirineii in zare.
Campingul e super! E o imensitate daca aveti drum pe aici il recomand cu placere. Curat, umbra multa, parcela primita e ingradita de un fel de gard viu si arbori astfel ca ai o senzatie de intimitate. Grupurile sanitare (denumirea stiimtifica pentru toalete si dusuri) sunt curate cu exceptia orelor de varf, pe care le poti fenta un pic. Preturi rezonabile avand in vedere ca e august: 50 euro/zi pentru o masina, patru persoane cu doua corturi.
Formele astea m-au fascinat...
Au urmat doua zile de plaja. Si ce plaja... se vede si din poze. O chestie gigantica, in prima seara am avut chef de un pic de trekking si am mers pe malul marii printre dune cam vreo 90 de minute spre est si nu am vazut nici un semn ca imensitatea asta se termina. Pustiu, doar in apropierea campingului e ceva lume dar si aici e destul de aerisit. In departare spre vest se vad terminatiile Pirineilor si diverse localitati de pe coasta franceza.

In afara de camping si plaja nu am vazut nimic, nu am avut chef de aplicatii culturale, arhitectura, istoria artei si alte chestii din astea de omorat neuronii. Am avut o alta reteta nult mai eficace: vin si soare cat cuprinde.
...iar baietii astia nu sunt in toate mintile. 100%.
Am stat la soara pana ne-am ars si apoi inegrit complet, am inotat in nestire iar seara am stat la povesti sub un cer plin de stele cu niste sticle de vin de-al locului. Povesti, rasete, lume buna totul a trecut pe nesimtite. 

Miercuri pe la pranz ne-am impachetat rapid si am pornit din nou la drum. Din nou cei 900 de kilometrii de autostrada franceza. De data asta mai aglomerat, dar si asa pe la 9 seara suntem din nou in Heidelberg.
No problem.
Cam asta a fost in mare. Oboseala cronica in zilele ca au urmat, dar s-a meritat pe deplin. Pentru cine vrea sa vada "poze cu oameni" de la mare: uite aici.

Intre timp s-a facut din nou vara si pe aici in Germania si am mai tras niste ture de bike. O sa incerc sa le povestesc si pe alea cat mai repede pana nu imi iau iarasi talpasita. In cateva zile se pleaca pentru cateva clipe libere in doi in Pirineii spanioli si la un pic de Mediterana. Yuhhhhuuuuuuu!