19 iulie 2011

Schönau (D) - Wissembourg (F)


De vreo trei weekenduri ploua in nestire. Evident doar sambata si duminica atat cat sa ne enerveze, nu am mai reusit sa iesim niciunde de ceva vreme. Intro duminica sub amenintarea ploii ne luam inima in dinti si pornim spre Pfälzerwald intr-o regiune mai neumblata chiar la granita cu Franta.
------------------------------
Traseu: Schönau - Bruderfels - granita franceza - Ruine Wasigenstein - Ruine Blumenstein - Schönau
Un track: aici
Mai niste poze: aici
Tehnice: 15km, catarare 606m, vreo 5 ore cu pauze
------------------------------
Plecare pe la 9 din Heidelberg in formula clasica cu Vika si Marina. Am condus pe autostrada vreo ora, apoi mai vreo jumate de ora pe niste serpentine si intr-un final am ajuns la Scönau. Aici am pus masina intr-o parcare gratis undeva in centru in apropierea bisericii. Am reperat marcajul si am pornit rapit prin padure.

Traseul de azi e unul tipic pentru Pfälzerwald, inaintam printr-o padure deasa de pini, din cand in cand se mai deschid zarile si admiram o padure fara sfarsit. Poteca se mai opreste la cate o stanca masiva din gresie sau la cate o ruina medievala. Cam asa sunt toate traseele de pe aici, muntii puncteaza la capitolul atitudine dar au un farmec aparte.
Padure fara sfarsit
Desi e duminica nu prea am vazut lume pe aici decat niste mountainbikeri rataciti si vreo doi drumeti. Se pare ca regiunea asta din Pfalz e destul de izolata. Doar la una din ruine am intalnit un grup de francezi. Unul din ei ne-a facut si noua o poza de grup.

Pe una din poteci am ajuns la un luminis plin cu zmeura si fragute delicioase. Am poposit vreme indelungata pe aici si ma mai fi stat un pic dar am vazut pe pantaloni o gramada de capuse. Nu sunt o placere mai ales in cantitatile astea, am numarat vreo 10 doar pe mine... ufff!!! am plecat de aici!
Poza de grup
Ajungem si la ruine. Aici pierdem ore intregi, comparativ cu Germania in Franta monumentele astea nu sunt la fel de restrictive, te poti baga peste tot, te poti sui in toate turnurile, foarte putine locuri sunt interzise vizitatorilor. Evident ne folosim de dreptul asta si cercetam in tihna arhitectura medievala.

Pornim mai departe prin padure si ne atrage atentia un monumet asezat cu grija pe un mic varf. E amintire pentru vanatorii de munte francezi. Ceva mai departe tot pe un promotoriu dam de crucea prieteniei, tot un monument, ridicat dupa razboi.
Urcam sus in turn
Dupa toate monumetele si ruinele astea, mai trecem inca o data granita si ajungem din nou in Germania. Diferenta dintre tari e vizibila si prin padure. Se pare ca francezi au taiat mai cu spor, copacii lor sunt mult mai tineri in vreme ce pe partea neamteasca oamenii au fost mai economi, arborii sunt mult mai batrani.
Pinul cel chinuit
Ne e cam foame. Ok! mai trecem o data granita de data asta motorizati si intram in Alsacia. Foarte fain pe aici, peisaje de vis iar drumul e incredibil de liber. Ne oprim in Wissembourg, o localitate mica si cocheta chiar pe granita. Aici avem noi un restaurant cu terasa preferat unde se face o tarte flambée celebra.
Reclama la mierea alsaciana
In localitate avem parte de o surpriza: in weekendul asta e un mare festival local, cu muzica, piata cu produse locale, multa bere, vin, mancare... Ce noroc pe noi! Facem si noi ceva cumparaturi, de exemplu miere sau niste branzeturi, mai cascam indelung gura la minunatiile de pe aici si ascultam un pic de muzica.
Patiseria Rebert
Tot in Wissembourg stim din anii trecuti o cofetarie celebra prin toata regiunea: Rebert. Aici se fac fel de prajiturele si niste eclere vestite in toata regiunea. De data asta norocul nostru are o limita, e inchis. Mda poate data viitoare. Se insereaza incet si incepe sa picure, o ora mai tarziu suntem in Heidelberg. O duminica reusita!