2 mai 2011

Weinheim


In sfarsit am scos si noi bicicletele la aer! Am gasit o duminica in care am avut parte de vreme frumoasa numai buna de pedalat.Am ales muntii din spatele casei pe care ii cunostem bine deja, avem o relatie stabila :). Traseele le cam stim si pe astea, azi am ales o tura de vreo 4 ore pana in localitatea Weinheim de aici urmand sa ne intorcem acasa pe asfalt. Proportia de drum asfaltat in tura ar fi de vreo 30% toata portiunea de intoarcere.
------------------------------
Traseu: Dossenheim - Weißen Stein - Wilhelmsfeld - Altenbach - Weinheim - Dossenheim
Un track: aici
Mai niste poze: aici
Tehnice: 38km, catarare 961m
------------------------------
Ca su pierdem vremea si cea mai calda parte a zilei, am pornit devreme la drum. Traseul nu are nici un fel de probleme de orientare am mai fost pe aici de mai multe ori anul trecut. Urcam sustinut pe varful Weißer Stein, unde zabovim un pic la o sesiune fotografica.

Azi e cam inorat si cam cetos, pozele cu departarile nu prea sunt stralucite. Pana aici am urcat destul de greu se pare ca iarna isi cam spune cuvantul atunci cand e vorba de bicicleta. Am mai observat ca desii la alergat stam bine la bicicleta folosim niste muschi mai neantrenati.
Autorul calare pe bidiviul lui cel negru
Cam racoare pe coborari, inca nu e vreme de maneca scurta. De pe varf coboram in viteza spre Wilhemsfeld, trecem doar o bucatica prin localitate si urmaza o portiune de forestier pe o curba de nivel lunga de cativa kilometrii. La capatul ei suntem in localitatea Altenbach.
Pe langa Wilhelmsfeld
Din Altenbach avem de urcat prelung pana intr-o sa. Fiind cam peste tot padure nu prea iti dai seama ca ai ajuns aici doar vantul puternic tradeaza faptul ca esti intr-un fel de creasta. Forestierul continua pe linia crestei o vreme iar apoi coboara din nou pana in fundul pamantului. Hmmm nu stiu de ce calculasem eu ca va fi o tura usoara, pana la urma s-au starns cam 1000m de catarare.
Un fel de creasta
Pe alocuri mai apare si cate o pajiste. Ne mai oprim si noi facem o pauza, devoram ce am pus prin rucsaci si mai admiram Odenwaldul. Intre timp am inceput sa mergem mai mult prin Pfälzerwald decat pe aici, dar e clar ca fiecare munte are farmecul sau si ceva aparte.

Atunci cand suntem prea obositi alegem Odenwald. Nu sunt foarte spectaculosi, dar au o gramada de suisuri si coborasuri, care la o tura mai lunga iti cam scot sufletul. In plus padure deasa si aproape fara izvoare. Marele avantaj pentru noi este ca sunt la usa casei.
Cabana "Mannheimer Hütte"
Ultimul urcus, partial am impis bicicleta, a fost urcarea spre Eichelberg (525m). Asta e un varf impadurit pe varful caruia e un refugiu: Mannheimer Hütte. Nu e celebra cabana din Alpi ci un turn de unde poti admira privelisti largi iar la parterul lui poti manca cate ceva. Acum nu era deschis, un afis ne-a lamurit ca sezonul incepe peste doua saptamani.

Noi am facut niste poze iar apoi am inceput sa coboram spre Weinheim. Ce coborare! kilometrii intregi de forestier in serpentine, un adevarat zbor. A trebuit sa ne domolim un pic, pe ultimii kilometrii in apropierea orasului foarte multa lume la plimbare, cu catel, sot, copil, etc.

Forestierul asta traverseaza o padure celebra, e vorba de Exotenwald, adica o padure in care au fost plantati copaci exotici pentru zona asta: arbori mamut, diverse specii de pin, brad, cedrii sau magnolii. Nu ma prea pricep dar arata foarte fain.

Sarea si piperul fiecarei ture
In Weinheim nu am rezistat tentatiei de a devora o inghetata. Am mai cascat gura un pic pe centrul de aici, lume multa la terase si plimbari de duminica. Incet ne-am pus din nou in miscare, catre Heidelberg, cale de vreo 20km. Nu stiu cum sunt altii dar pe mine ma calca pe bec pedalatul asta pe asfalt cu mountainbikeul. In fine am ajuns acasa cam terminat dar pregatit sa iau o noua saptamana in piept.

Am facut-o si pe asta: m-am inscris la maraton. Un plan si o dorinta mai veche incepe sa prinda contur; o sa iau parte la maratonul din Valencia in 20 noiembrie. Fiind prima participare de genul asta am decis sa fac o pagina separata, poate fi si altora de folos (da un click pe primul maraton).

Cam asta a fost! Salutare si mult spor(t)!