22 aprilie 2011

Hauenstein


Tot in echipa de patru oameni ca acum vreo doua saptamani am pornit spre Pfälzerwald. Soare, caldut pentru perioada asta si cel mai fain ...uscat. O ora de mers cu masina pana la Hauestein, fara istorie. Aici o localitate draguta ascunsa intre munti si doua stadioane perfect intretinute. Feciorii satului sunt duminica la un fotbal, galagie mare, incurajari, in rest pustiu cum se cade unui sat german duminica.
------------------------------
Traseu: Hauenstein - Kreuzfelsen - Hünerstein - Hütte Dicke Eiche - Hauenstein
Un track: aici
Mai niste poze: aici
Tehnice: vreo jumatate de zi cu tot cu pauze lungi si dese
------------------------------
Ca su pierdem vremea si cea mai calda parte a zilei, am pornit devreme la drum. Traseul nu are nici un fel de probleme de orientare e super marcat cu "patrat galben". Traseul l-am ales din ghidul Pfälzerwald de la editura Rother. E vorba 1 la 1 de tura cu numarul 29 din carte (p.93-95).

Incepem cu urcus sustinut pe langa un perete de stanci de gresie apoi urcam pana pe varful Kreuzfelsen unde localnici au pus o cruce si un steag al Germaniei. De aici avem privelisti largi peste intreg masivul si vedem intreaga localitate.
Fain pe aici! Marina, Viktoria si Scuba incantate
Urmeaza o coborare lunga inapoi in sat, iar in continuare urcam din nou spre un noua aglomeratie de stanci de unde avem din nou privelisti faine cum se vede si in poza de mai sus. Vremea e super azi avem din nou noroc. S-au anuntat ceva ploi mai pe seara dar speram sa nu ne prinda.
 
Privelisti din Pfalz
Urmeaza o lunga bucata prin padure pana la o stanca singuratica pe un varf numita Hünerstein. Faina treaba au facut astia pe aici. se poate urca pana in varf pe niste scari metalice iar sus e amenajata o platforma. Din nou avem parte de peisaje frumoase. Nu zabovim mult pe stanca caci mai vine o grupa de mountainbikeri care cor sa urce si ei iar sus e cam stramt nu incapem toti.
Am urcat sus. In stanga imaginii se vede scara
Vine incet si vremea pranzului, care ne prinde la cabana Dicke Eiche. Aici lume multa, de e duminica! preturi bune, soare si veselie. Mancam si noi ceva rapid mai stam la o tacla pe terasa cabanei iar dupa vreo ora de lincezeala pornim din nou la drum.

Urmatorul popas il facem undeva in mijlocul padurii unde dam de o bisericuta construita cu gust din gresie si lemn. Facem ceva poze, fetele mai admira flora locala. De aici vremea nu mai e atat de prietenoasa, ba chiar picura un picut.
Padure cat vezi cu ochii
Ultima portine din traseu traversam o padure de brad si inaintam pe un drum forestier larg. Citind in cartea nostra cu trasee aveam sa aflam ca padurea deasa de aici a fost un ascunzis perfect pentru localnici in razbiul de treizeci de ani. Ca multumire a fost construita bisericuta pe langa tocmai am trecut. Inca un mit spulberat: codrul nu e frate doar cu romanul :))
Finalul turei
Pana la masina nu am mai mers mult. De aici e simplu: eu conduc, fetele dorm duse, radioul merge. Fac eforturi sa nu ma cuprinda oboseala si reusesc fara energizante sa ajung in Heidelberg. Aici nebunie mare ca in orice duminica calduroasa. Ne integram si noi in turma stam la coada la inghetata si la final pornim spre casa. Maine e luni... bleah!

Cam asta a fost tura, intre timp am mai tras o iesire de mountainbike dar despre asta saptamana viitoare.

Si mai am o noutate: ieri m-am incris la proba de semimaraton din muntii astia care va avea loc in 11 septembrie (sic!). Despre Pfälzerwald Marathon am auzit numai chestii bune si cica nu e asa de aglomerat ca alte evenimente de gen. Poate in curand chiar un maraton intreg, poate la anul chiar Hercules... sa vedem.

Salutare si mult spor(t) + Paste fericit tuturor!