8 septembrie 2010

Zwingenberg

Duminica ne hotaram sa facem o drumetie in apropiere. Cercetam un pic ce avem pe acasa  despre Odenwald si ne hotaram sa mergem la Zwingenberg iar de aici sa facem o tura prin zona. De vazut: un castel, un sector de chei, padure multa si pajisti dragute. Cam asta reiese din descrierea circuitului gasit in ghidul Rother (tura nr. 25).
------------------------------
Traseu: Zwingenberg - Wolfsschlucht - Neckargerach - Zwingenberg
Track GPS: aici
Fotografii: aici
Date tehnice: distanta - 18,85km; catarare - 536m; timp - 6 ore cu pauze
------------------------------
In Germania transportul in comun functioneaza nemteste! Poti ajunge oriunde cu mijloacele de transport in comun in orice conditii si chiar daca ai un bagaj mare sau poate o bicicleta. Cum spunea un prieten: "S-Bahnul e cea mai tare chestie din tara asta!".

De veritatea zicatorilor de felul asta am avut ocazia sa ne lamurim si noi pe parcursul turelor asa ca mi-am facut din nou abonament regional pe toate mijloacele de transpot in comun. Valabil 6 luni putem sa mergem in lung si lat in toata zona numai timp sa avem.

Duminica avem un pic de timp. Ne suim in tren si vreme de o ora admiram valea Neckar-ului pana in localitatea Zwingenberg de unde incepem plimbarea noastra.
Pornind din gara, poteca ne duce in prima faza pe un drumeag spre poarta unui castel. E inchis! dar aflam ca poarta sta inchisa nu pentru ca e zi libera ci pentru ca castelul se afla in proprietate privata. Interesanta treaba sa locuiesti aici.

Din spatele castelului porneste o bucata de chei modeste insa sapate in gresie, ceva ce se gaseste mai rar. Vegetatia e bogata, e plin de muschi, ferigi si umiditatea e foarte ridicata. Ne place pe aici insa portiunea se incheie repede si intram din nou in padure.
Urmeaza o bucata impadurita dar placuta. Vegetatia e diversa ba chiar ne infruptam poate pentru ultima oara cu mure si zmeura. Sunt cam pe terminate, probabil mai vreo doua saptamani le mai vedem.
Dupa aproape doua ore de urcus domol ajungem intr-un platou neted si intins. Suntem destul de sus pentru regiunea asta dar aici arata de parca am fi in plina campie. Norii zboara repede ca nebunii si se lasa un pic frigul.

Incepem sa coboram, pe o vale impadurita cu rau repede ce sare printre pietre. Macinam un drum forestier, intalnim mai multe grupe de drumeti, un lac, trecem pe langa vreo doua refugii si ajungem in Neckargerach.
Localitatea e in mare sarbatoare. Avem mare noroc si din pura intamplare ne trezim intr-o petrecere sateasca organizata de pompierii voluntari din sat. Avem parte de fanfara pompierilor imbracati in costume populare, carnati fripti si bere. Super!

Stam si noi pe aici o vreme, ne infruptam din bunatatile locale si pornim din nou la drum spre gara din Zwingenberg. Bucata asta ultima o ratacim si pierdem marcajul printre case. Nu mai avem chef sa ne intorcem sa il cautam si pornim pe marginea soselei. Traficul destul de agitat si multa galagie ne fac sa cautam repede o alternativa.
Ultima bucata a traseului evadam de pe asfalt si suntem din nou pe pajisti inconjurate de paduri. Aici e multa liniste in contrast cu soseaua aglomerata. Mergem vreme de o jumatate de ora si ajungem din nou in Zwingenberg unde un bunic amabil tine sa ne explice vreme indelungata drumul spre gara.

Finalul e abrupt. Trenul ne duce din nou spre Heidelberg, iar noi ne rezemam de fereastra atipind din cand in cand vreme de o ora. Prin oras e pustiu, maine incepe o noua saptamana.


Cam asa a aratat tura noastra pe harta. Garminul face toti banii, pe bune!