12 august 2010

Nothweiler

Vreme mizerabila. Suntem frustrati si un pic plictisisti. Trebuia sa plecam in Alpi si tocmai acum a sosit o mica glaciatiune. Suntem nevoiti sa amanam plecarea cu 3 zile, nu avem chef sa pedalam prin zapada si ploaie. Peste vreo doua zile se arata vreme buna pana atunci trebuie sa ne ridicam moralul.

Punem mana pe ghidul Rother pentru Pfälzerwald si alegem tura cu numarul 22 ce arata a fi spectaculoasa. Castele, stanci privelisti largi pe granita muntoasa dintre Germania si Franta. OK!

------------------------------
Traseu: Nothweiler - Wegelnburg - Fleckenstein - Gimbelhof - Litschhof - Nothweiler
Track GPS: aici
Fotografii: aici
Date tehnice: distanta - 15,39km; catarare - 627m; timp - 6 ore cu pauze
------------------------------

Suntem in concediu si nu avem probleme cu trezitul. Dimineata e lejera, mancam ceva sarim in masina si dupa o ora suntem intr-un mic satuc din creierii muntilor din Pfalz, in Nothweiler. Parcam in fata bisericii, ne uitam un pic prin satuc, de fapt vreo 20 de case stranse impreuna si pornim pe poteca nostra intr-un urcus sustinut.
Incepem cu un urcus
Dupa o ora de urcus ajungem pe un varf cu privelisti marete peste toata regiunea. Varful e format dintr-o stanca masiva de gresie pe care candva in evul mediu s-a construit o fortareata solida, e vorba de castelul Wegelnburg.

Azi e o ruina draguta ce aduna multi vizitatori mai ales in weekend. De sus vedem satucul de unde am plecat iar daca imi incord tare privirea zaresc si masina nostra in fata bisericii, o pata de culoare de fapt. Zabovim o vreme aici facem o gramada de poze si plecam pe poteca noastra in continuare.
Geograful
Coboram prin padure domol pe drumuri forestiere si poteci pana ajungem pe granita. Facem niste poze si ne amuzam ca putem topai din Germania in Franta si invers si pornim mai departe spre urmatorul castel aflat pe teritoriul francez.

Cea ce am remarcat imediat o data cum am patruns in Franta e ca aici s-a cam taiat din padure, mult mai mult decat in partea germana a muntelui. Vegetatia e diferita, padurea e tanara si deasa ca o perie, cel putin pe unde umblam noi pe aici, asta e influenta politicului in flora :)
Ce-o fi acolo?
Treptat ne apropiem si de castelul francez. E urias, parca crescut din stanca, ne impresioneaza si ne hotaram sa il vizitam pe indelete ca intreaga armata de turisti care se plimba pe aici.

Dupa ce ne-am indestulat de istorie pornim din nou pe poteca noastra. De fapt ce credeam noi a fi poteca noastra! Urmeaza o ratacire de mai multe ore prin codrii alsacieni de toata frumusetea. Gps-ul nu ne ajuta caci bineinteles am pus harta Alpilor pe el dar dupa o serie de injuraturi si reorientari ajungem pana la urma la un rezultat multumitor.
Castelul Fleckenstein
Reveniti pe poteca cea buna reluam bucla noastra si dupa vreo 2 ore ajungem inapi la masina. Mai vizitam niste stanci impresionante de gresie, de care e plina regiunea, multe din ele au batute trasee de cocotat, poate cine stie venim candva la catarat pe aici.


Intr-un final se incheie traseul dar e inca devreme si nu ne grabim acasa. Mai mergem pana la Wissembourg si mancam o "Flammkuchen" traditionala dupa ce toata ziua am visat la ea :)

Pofta de cocot
Cam asta a fost, intr-un cuvant: fain!


PS: intre timp ne-am intors din excursia noastra din Alpi care a fost SUPER. Postul urmator va fi povestea  din TransAlp la care lucrez din greu :). Ceva poze am pus deja in albumul foto. Pe curand!