13 iulie 2010

TransOdenwald 3

Saptamanile trecute am facut multa drumetie. Am gasit in sfarsit timp pentru o tura de mountainbike pe un traseu nou pentru noi. Exista mai multe trasee europene de drumetie pe distante mari, noi ne-am hotarat sa parcurgem o bucata din E1, cea care starbate masivul Odenwald de la nord la sud.
Marcajul e super bun si bine intretinut, un  x de culoare alba, numit aici: "Europäische Fernwanderweg E1". lungimea lui totala este de 4960km de la Marea Nordului pana la Mediterana.
------------------------------
Traseu: Ober-Ramstadt - Frankenhausen - Reichenbach - Steigkopf - Birkenau - Eichelberg - Wilhelmsfeld - Weißer Stein - Dossenheim
Track GPS: aici
Fotografii: aici
Date tehnice: distanta - 65km; catarare - 1450m; coborare - 1574; timp - 10 ore cu pauze; viteza medie: - 9km/h; viteza maxima - 45km/h
------------------------------
Trezirea e ca de obicei duminica dimineata greoaie dar incet-incet ne punem in miscare iar la ora 8 suntem in tren. Mergem vreo ora cu trenul pana la Eberbach unde trebuie sa il schimbam. Aici suntem in criza de timp, gonim ca nebunii pe biciclete prin gara si nu apucam sa cumparam bilete.

Intrebam conductorul daca putem cumpara bilete in tren, raspunsul e nu. Nu avem ce face si mergem la negru sperand sa nu fim controlati. Avem mare noroc si dupa o ora stresanta ajungem la destinatie in gara din Ober-Ramstadt.
Pornim in traseu printre pajisti
Chiar prin dreptul garii trece marcajul nostru, x-ul alb, pe care il urmarim in continuare. Iesim repede din localitate si pornim printre pajisti, palcuri de padure si lanuri de grau. La inceput predomina asfaltul, din fericire nu sunt deloc masini si inaintam repede.

Prima ora sunt cam terminat, am dormit putin si resimt asta in intreg corpul. Treptat insa muschii se incalzesc si incep sa ma simt in largul meu. Dupa vreo doua ore am randament bun si reusesc sa o ajung pe Scuba.
Vara prin lanuri
Partea cu asfalt se termina repede si intram in adancimea padurilor de pe aici. Totul merge perfect si intr-un ritm alert pana la locul numit "Felsenmeer". Asta e o mare aglomerare de stanci care se intalneste des prin zona, am mai amintit intr-un post anterior de ele. E un punct de mare atractie pentru famili cu copii care pun stapanire pe stanci mai ales in weekend.

Aici pentru a ajuta paltonarii sa inainteze de la parcare spre stanci cineva a avut ideea de a construi trepte din pietre, pamant si lemn peste tot. Cu bicicleta nu e cale de mers pe aici, coboram pe langa ele, pierdem o ora si jumatate si mie imi este incepand de astazi clar: coboratul pe langa biciclete e enervant.

In comparatie cu alte trasee, cel de azi, destul de spectaculos. Nu avem parte doar de padure monotona ci de multe ori inaintam pe creste scurte si despadurite cu privelisti frumoase peste pajisti intinse. Chiar o bucata buna inainte de Birkenau si dupa ne-a placut in mod deosebit si se poate parcurge fara sa te dai nici o clipa jos de pe bicicleta.
Tot inainte
Ora pranzului a trecut de mult cand sosim in Birkenau. Aici suntem hotarati sa mancam ceva si sarim in prima terasa care ne iese in cale. A fost o intamplare fericita, am aterizat in Bistro Toscana, un restaurant super fain cu un fler italian de invidiat si preturi bune. Aici zabovim cam o ora cu o salata si o pizza si multe lichide, ne mai revenim si pornim din nou la drum.
Scuba si bike-ul sau naravas
Mai traversam o padure, mai un suis, un coboras rapid si incetut incepem sa recunoastem locurile in care ne aflam. Asta-i semn ca ne apropiem de casa daca recunoastem potecile pe care ne dam. 

Totul e in parametrii normali pana cand se termina padurea. De indata ce pedalam in soare ramanem fara aer. E o caldura de nedescris, 37° la umbra si nu adie nici un strop de vant. Ne mai ajuta apa din dotare din pacate in Odenwald nu prea sunt izvoare si trebuie sa o mai rationalizam.
Odenwald canicular
La un moment dat iesim din padure si intram intr-un satuc pe care il recunoastem imediat: Wilhelmsfeld. Urraaa! suntem in satul vecin! Mai avem doar o urcare pana pe varful Weißer Stein si suntem ca si ajunsi. Urcarea asta ne cam terorizeaza sunt putine portiuni unde se poate pedala, impingem bicicletele vreme indelungata dar la final suntem pe varf. Aici bem apa din belsug, ba chiar si o cola-light  de la cabana de aici si pornim nebuneste la vale vreo 400m diferenta de nivel. Am ajuns!

A fost o tura faina, ne-a cam terminat caldura dar pe ansamblu am iesit bine. seara la 8 am ajuns acasa, la fix ca sa urmarim finala campinatului mondial de fotbal. Ne-am bucurat pentru spanioli si ne-am aruncat in pat caci maine e din nou o zi de luni.


In weekendul viitor se mai arata o tura de bike, sa vedem daca ne ajuta timpul iar apoi in 25 iulie am batut in cuie plecarea noastra in Alpi.
Salutare!