20 iulie 2010

Nibelungenweg


In weekendul trecut ne-am propus sa facem o bucata din traseul "Nibelungenweg", partea lui cea mai spectaculosa de traversare a Masivului Odenwald. Am studiat un pic ghidul celor de la Rother in saptamana precedenta iar duminica dimineata pe o vreme minunata am purces la drum.

"Nibelungenweg" este un traseu de drumetie bine marcat care are o lungime totala de 120km, incepe la Albisheim in Pfalz si se incheie in estul Odenwaldului la Wertheim. Noi am parcust aproape 40km din acest traseu partea lui muntoasa si propice pentru mountainbike.

------------------------------
Traseu: Bensheim-Auerbach - Reichenbach - Neunkircher Höhe - Reichelsheim - Spreng - Steinbach - Michelstadt
Track GPS: aici
Fotografii: aici
Date tehnice: distanta - 39km; catarare - 1150m; coborare - 1050; timp - 7 ore cu pauze; viteza medie: - 9km/h; viteza maxima - 45km/h
------------------------------

Plecam in graba mare spre gara din Heidelberg  unde luam micul dejun traditional de duminica dimineta. Urmeaza apoi ritualul cumpararii biletor de la automat si intr-un final la ora 8 suntem in tren. Aglomeratie mare in vagonul de biciclete, o grupa din specia "cicloturistilor" a cam ocupat intregul vagonul dar cu grija ne croim si noi loc aici.

Dupa aproape o ora de cascaturi intense coboram in gara Bensheim-Auerbach unde reperam rapid marcajul "patrat galben" chiar in fata garii. Pornim pe asfalt insa nu dureaza mult si suntem in elementul nostru: drumuri forestiere si poteci.

Pe traseu nu prea e lume, ca in alte duminici. Intalnim totusi cateva grupuri de pasionati de mtb, dar foarte putin drumeti. In Germania lumea se fereste mai mult de caldura decat de frig, eu sunt totusi de alta parere...

Vacutele lenese
Pana la "Neunkircher Höhe" avem senzatia unei catarari continue desii sunt mici portiuni de coborare pe traseu. Asta e o caracteristica a Odenwaldului, coborari si urcari ce alterneaza foarte des, te cam calca pe nervi uneori dar asa cum spune Scuba: nu e plictisitor niciodata.

In afara de cate o veverita speriata azi nu am vazut alte animale. Ciudat! de obicei vedem cam de fiecare data cerbi si caprioare sau vulpi si iepuri. Probabil ca e prea cald, ce lenesi!

Caldura mare... mon Cher!
In cel mai inalt punct al turei dam de un turn de piatra care gazduieste un mic han-cabana pentru drumeti. Drumeti sunt putini majoritatea sunt mountainbikeri, din ce in ce mai mult bicicleta trece in primul plan in devavoarea drumetiei. Asta am observat noi mai demult dar parca in ultimul timp e tot mai evident, azi sunt 4-5 drumeti iar in fata cabanei sunt parcate vreo 20 de biciclete.

Toata lumea manaca sau bea ceva, cei mai curajosi cate o bere, noi ne multumim cu niste cola light si ceva rapid de mancare. Atmosfera e relaxata, la o masa mai indepartata la umbra trei mountainbikeri discuta aprins despre politica interna...

Chiar nu misca nici o frunza!
Pornim mai departe. Scuba mai culege pe plaiuri tot felul de mirodenii pe care le cunoste din patrie. Bune la tot felul de ceaiuri care mai de care de tamadiutoare. Unele imi sunt cunoscute si mie, altele nu cresc pe la noi, iar cateva le stiu doar eu. Fiecare stie denumirea buruienilor in limba materna dar nu si in germana. De obicei acasa dupa excursie se studiaza dictionarul sau... wikipedia.

Clipe libere in doi ... adica Scuba si Mischu
Undeva pe finalul turei la o coborare printr-o padure de brad gasim un luminis plin cu afine chiar in buza drumului forestier. Bineinteles ca aici am facut pauza mai lunga. Desii afinele nu sunt coapte pe deplin, cine cauta gaseste, reusim sa ne facem plinul cu afine.

Dupa inca cativa km forestierul nostru e marginit de tufe de zmeura, inca o pauza, timpul trece pe langa noi dar nu ne pasa, e cald si bine, duminica, iar fructele padurii merita toata atentia.

Numai bune de un ceai
Dupa o coborare prelunga ajungem in Michelstadt. Trackul nostru duce chiar pana in centrul vechi unde am oprit gps-ul chiar in fata cladirii istorice a primariei. Aici incheiem tura si sarbatorim "victoria" cu un suc si o prajitura pe o terasa. Mai asteptam vreo jumatate de ora in gara din apropiere iar peste vreo ora de stat in tren ne aflam din nou in Heidelberg.

Faina tura! Chiar ne-a placut traseul asta. Marcaj foarte bun, nu am avut niciunde vreo problema de orientare deosebita chiar si in zonele unde copacii lipseau.



Singura problema e lipsa apei, pe tot parcursul nu am intalnit decat doua surse de apa pe care scria: "Apa nu este potabila". Am auzit noi un zvon cum ca pentru protectia restaurantelor si hanurilor se mai pun astfel de avertizari...

Alte variante de traversare a masivului Odenwald facute de noi gasiti aici:

P.S.: In weekendul viitor pornim spre Alpi o traversare a acestora cu bike-urile pana la Riva del Garda asa ca tineti aproape! Bicicletele sunt unse, reglate si pregatite de TransAlp iar noi abia asteptam plecarea!

Salutare si mult spor(t)!