29 iunie 2010

Ramsen

Sambata o petrecem la o nunta. Duminica reusim cu greu sa ne trezim dar pornim spre Pfälzerwald pe la ora 9. Am ales tot regiunea asta caci anul trecut am primit cadou o noapte la un hotel fitos de aici si ne-am hotarat sa profitam acum de el.

Prima zi.
Planul e simplu: mergem cu masina, duminica facem un tura de potecareala, dormim acolo iar luni dimineata incercam sa mai facem un traseu iar pe la pranz trebuie neaparat sa ne intoarcem. Timpul e scurt asa ca ideea unei excursii de mtb iese din schema noastra de weekend.
------------------------------
Traseu: Eiswoog - Bockbach - Eiswoog
Track GPS: aici
Fotografii: aici
Date tehnice: distanta - 8,8km; catarare - 242m; coborare - la fel; timp - vreo 4h cu tot cu pauze
------------------------------
Autostada e libera, duminica nu circula camioanele si ajungem repede la destinatie. Ce inventie minunata gps-ul! Altfel am fi crosetat iesirile de pe autostrada vreme indelungata.
Eiswoog
Ne aflam la Eiswoog, care e un mic lac de acumulare plin cu crapi, care mai de care mai urias, situat in extremitatea nordica a masivului. Tot aici in spatele barajului se afla o mare pastravarie ce alimenteaza cu peste proaspat celebrul restaurant de aici. Ne place, in plus e unul din putinele lacuri de acumulare unde scaldatul nu e interzis, cel putin din ce am vazut noi pana acum.
Clipe libere in doi
Am ales un circuit in cerc, tura cu numarul 2 din ghidul celor de la Rother, un circuit destul de domol prin padurile din preajma lacului. Vreme de doua ore urcam o panta lina si ne infruptam din plin, pentru prima data anul asta cu afine si fragute. E plin de ele pe aici si se pare ca nimeni nu se sinchiseste sa le adune. Mai intalnim si alti drumeti pe parcusul zilei insa suntem singurii care sunt extaziati de fructele padurii.
Un forestier domol
Azi e cam lejer si avem pareri de rau ca traseul se apropie de final. Mai trecem pe langa mai multe lacuri si pastravarii, urmeaza un viaduct impresionant pe unde trece o cale ferata si pe final mai vedem si o linie  de tren ingusta de numai 60cm latime, cum aflam de pe un panou informativ.
Finalul e la pastarvarie, unde fiind ora pranzului ne delectam cu pastrav afumat si multa voie buna.
Seara suntem in cautarea hotelului din Großkarlbach, pe care il identificam repede. E super fain si probabil cam scump, din fericire pentru buzunarele noastre, nu aflam cat costa sa dormi aici. Azi joaca Germania, ne uitam si noi la fotbal, ei castiga din nou si e mare bucurie, cu claxoane, strigaturi pe stada si tot tacamul. Mai lipseste "baia de la pesti", cum se proceda in Timisoara in urma cu ceva ani cand participam si noi la mondiale.

Spre seara mai facem o scurta excursie in oraselul cel mai apropiat: Bad Dürkheim unde ne delectam pe o terasa si ne bucuram de timpul liber. Pe o biserica in centru e atarnat un banner care spune tot, traducerea ar fi cam asa: "Doamne ajuta, ca azi e duminica!"

A doua zi.
Luam micul dejun pe terasa in aer liber, desii e ora 9 e deja foarte cald, hmmm ce vreme frumoasa! Pentru azi eram in dubii daca mai mergem pe munte dar cu timpul asta de vis nu ne putem refuza o iesire in natura. Pornim in tromba cu masina spre localitatea Ramsen. Aici reperam marcajul ce aveam sa il urmarim, si pornim intr-un circuit, de fapt tura cu numarul 1 din ghidul Rother, despre care am tot amintit.
------------------------------
Traseu: Ramsen - Rosenthalerhof - Eisenberg - Ramsen
Track GPS: aici
Fotografii: aici
Date tehnice: distanta - 9,45km; catarare - 243m; coborare - la fel; timp - vreo 4h cu tot cu pauze
------------------------------
Traseul urca la inceput abrupt mai apoi domol spre o culme impadurita. Ne infruptam din nou din fragutele intalnite la marginea potecii, apoi avem o intalnire de cateva secunde cu caprioara ce nu pare prea sperioasa.
Catre culme
Urmeaza o coborare lina printro padure faina de pini amestecati cu stejari si alte foioase. Azi e foarte cald, cea mai calduroasa zi din anul asta, iar noi inaintam greu, noroc cu umbra padurii care ne face excursia mult mai placuta.
Curiosul
In apropiere de Rosenthalerhof in mijlocul potecii marginite de garduri inalte ne asteapta un cal! Pare enervat de faptul ca ii tulburam odihna de dupa-masa si loveste cu copita drumul privindu-ne cum ne apropiem. Nu putem sa il ocolim caci in jur sunt numai pajisti ingradite, ne luam inima in dinti si incercam sa il depasim. Calutul nostru nu era nervos, asa cum credeam noi ci fericit ca vede oameni, ne urmareste cale de mai multe sute de metri si suntem nevoiti sa ne oprim sa il scarpinam un pic.
Klosterruine Rosenthal
In apropiere vizitam ruina manastirii Rosenthal, o veche manastire cu o istorie de peste 800 de ani. Din pacate se poate vizita interiorul ei doar in weekend, azi e luni trebuie sa ne multumim doar cu exteriorul. Chiar si asa constructia e impresionanta.

Intalnim un marcaj ciudat, pe care il stim din Spania, e scoica Sf. Iacob, aveam sa aflam ca prin Pfälzerwald exista doua trasee de pelerinaj marcate exact ca in Spania, trecand pe la cele mai interesante biserici si manastiri, iar daca vrei poti urma marcajul pana la Santiago de Compostela.
Amintiri mioritice
Noi ne multumim azi doar cu cateva ore si ne bucuram de peisajul ce imi aduce aminte uneori de pajistile Carpatilor. Traversam mai multe pasuni iar pe o culme facem un popas mai lung de o gustarica la umbra unor tei in floare. E incredibil de liniste, desi e luni caldura face ca munca campului sa fie amanata, iar alti drumeti nu am intalnit.
De aici se poate zbura!
Incotro?
Aici trecem pe langa un castel in ruina, si pierdem o vreme poteca. Ne tot invartim pe pajistile din jur insa ne salveaza tot carticica noastra cea isteata. Pasim intr-o coborare abrupta printr-o jungla de arbusti si tufe de mure unde traiesc milioane de paianjeni. Scuba e in pantaloni scurti si are un pic de suferit dar dupa vreo jumatate de ceas iesim in lanurile din apropierea satului Ramsen.

De aici nu mai avem mult, suntem imediat in sat unde mancam cate o inghetata si urcam in masina care fierbe sub un soare torid. Noroc cu clima care alaturi de gps sunt printre cele mai bune descoperiri ale epocii in care traim!
Vara e in toi
Povestea nu se incheie aici. Pornim spre Heidelberg, eu trebuie sa merg la lucru de la ora 16, insa am avea chef de o baie... OK! fie ce o fi, ne oprim in prima localitate unde vedem un indicator cu un bazin in aer liber si ne delectam cu o baie de jumatate de ora caci mai mult timp nu avem apoi pornim in tromba spre casa.

Sfarsitul excursiei il fac la job unde imi arunc un ochi pe prognoza meteo pe weekendul viitor: 35grade si soare... frumos si rar in Germania, vara e scurta si trebuie profitat din plin.

Salutare si mult spor(t)!