9 iunie 2010

Drumetie in Pfalz

06.06.2010 e pentru noi o zi mai speciala. Se implineste un an de cand am devenit o familie, ocazie ce trebuie sarbatorita. Ne decidem sa facem o drumetie montana prin apropiere caci nu am mai iesit la o potecareala de mult. Trebuie sa fie mai lejera, si sa avem pe traseu un han ca sa ne putem cinsti in voie. Hotaram sa mergem in Pfälzerwald, caci nu e prea departe iar acolo sa facem tura cu numarul 11 din colectia "Rother Wanderführer", un fel de "Muntii Nostrii" insa varianta germana, extrem de bine lucrata.
------------------------------
Traseu: Neustadt an der Weinstraße - Weinbiet - Steinerner Hirsch - Ruine Wolfsburg - Neustadt an der Weinstraße
Track GPS: aici
Fotografii: aici
Date tehnice: distanta - 12,56km; catarare - 453m; coborare - 382m; timp - vreo 5h cu tot cu pauze
------------------------------
Dimineata pornim voiosi spre gara si dupa o calatorie de aproape o ora ajungem in Neustadt. Azi e super cald, ne echipam lejer si pornim in cautarea marcajului care urmeaza sa ne duca pe varful Weinbiet (punct albastru). Marcajul nu e usor de gasit dar dupa vreo 20 de minute il dibuim si pornim spre varf.
La inceput prin oras pe fel de fel de stadute si cladiri cu o arhitectura cu gust, apoi print-o plantatie de vita-de-vie, caci Pfalz-ul e celebru pentru vin, apoi intram rapid in padure.
Vedere de pe Weinbiet
In comparatie cu turele de mountainbike, drumetia e mult mai tihnita, avem timp sa povestim o gramada de chestii iar timpul zboara pe langa noi. Incet ne apropiem de varf, intalnim multa lume pe traseu, care se pare au aceiasi destinatie ca noi. Ajunsi sus ne instalam confortabil pe terasa cabanei de aici si sarbatorim evenimetul familiei :). Mancare si bere locala pe saturate, vreme lunga sa ne ajunga.

Pe varf mai urcam si intr-un turn de piatra in care e gazduita o statie meteo si admiram vreme indelungata privelistea masivului Pfälzerwald si intrega campie a Rinului. Dupa o gramada de poze, pornim pe traseul marcat cu punct rosu spre ruina Wolfsberg, o coborare prelunga pe creasta.
Scuba in explorare
Acum ne dam seama de diferenta intre Odenwald si Pfälzerwald. Aici e mult mai uscat, e mult nisip si stanca iar vegetatia e formata pe mari suprafete din pini, cel putin pe muntele asta. Avem impresia ca suntem undeva in sud, Spania sau in Sardinia insa mult mai verde si mai racoare. E frumos si ne place! Pfälzerwald nu e denumit degeaba Toscana Germaniei sau Dolomitii locali. 

Mai mult de atat e gigantic! sunt peste 1700 de kmp de padure, cea mai mare din Germania si una din cele mai mari suprafete impadurite din Europa. Daca ai chef de potecareala, ai ce face pe aici! Noi ne aflam pe un traseu destul de marginal al masivului, undeva in coltul lui nord-estic (detalii vezi pe harta track-ului).
Celebrele stancarii din Pfalz
Intalnim si multa stancarie. Forme bizare sapate usor de apa si vand in roca moale de "Sandstein" (gresie). Ne place mult pe aici iar mie imi ruleaza procesorul deja calculand niste trasee de bicicleta.  Deja imi inaginez cum fac cauciucurile pe gresia asta... Poate reusim sa dam niste ture de mtb vara asta prin zona. Intalnim pe parcursul nostru o gramada de mountainbikeri, parca mai multi decat am vazut in Schwarzwald. E la mare moda pe aici!
Clipe libere in doi
Dupa ce depasim zona de stanci, coboram abrupt pana la ruina Wolfsburg, care ne ofera privelisti frumoase spre oras dar si spre muntii din jur. Aici e ceva lume si chiar o mica terasa unde s-au adunat ceva drumeti la o bericica. Noi plecam mai departe pe un forestier lin si ajungem din nou intr-o podgorie, unde avem o ratacire scurta iar mai apoi intram in orasul vechi.
Wolfsburg
In Neustadt infulecam o cutie de capsuni in plimbare pe stadutele orasului vechi apoi  ne delectam cu o cupa mare de inghetata si intr-un final pornim spre gara caci nori amenintatori se aduna deasupra orasului.

De data asta avem noroc in 15 minute suntem in tren iar afara incepe sa toarne in nestire. Dupa o ora suntem in Heidelberg, desi in oras suntem nevoiti de la gara pana acasa sa luam pe noi gecile de ploaie caci e rupere de nori si incheiem o excursie frumoasa, o zi mai aparte pentru noi.


Ne-a placut mult masivul asta nou, stanci cu forme ciudate sapate in gresie, paduri intinse, nisip si pini, ce mai, o frumusete! Am avut si o revelatie cu ghidurile celor de la Rother, pe care le-am tot vazut in librarii dar nu am achizitionat nimic pana acum. Ghidurile sunt super, prezinta de obicei 50 de ture intr-un masiv sau regiune, cu harti pentru fiecare tura si o descriere serioasa. Nu se rezuma doar la Germania, exista ghiduri cam pentru toata Europa, din Spania pana in Muntenegru... fara Carpatii nostrii, lucru ce nu cred ca surprinde.

Cam asta ar fi, asteptam weekend-uri insorite si speram la multe ture!