14 decembrie 2014

Rudolf Training Day

O alergare de sambata cu Marina si Scuba pe cararile Odenwald-ului. Daca pornirea a fost grea pana la urma a iesit o tura faina. Decembrie caldut cu Rudolf si prietenii sai, alergand prin padurile patriei si hilizindu-se la un GoPro.
Marina a venit la noi pe la 10. Intreaga saptamana nu am stiut daca vine, a fost racita si-a revenit si pana la urma ne-a insotit la alergare.

Ne-am lungit vreo ora la niste cafele si mic-dejunuri. A urmat echiparea, pornitul gadgeturilor si am sarit pe deal. Am luat GoPro-ul la noi ca sa motivez gagicicle dar si pe mine. Vremea e destul de taciturna si nu prea iti vine cheful usor sa zburzi pe munti. Temperaturile sunt inca pozitive dar e destul de racorica si ploua destul de des. Cand am plecat mai picura din cand in cand.

Am pornit incetut maimutarindu-ne la camera. Pana la prima ruina, la 1,5km, a mers destul de greu. Fetele alearga mai incet la inceput si pe urcari abrupte. Alearga de fapt foarte bine pentru nivelul lor de antrenament. Eu daca as alerga cat ele sunt convins ca nu as fi in stare sa fug  nici macar 5 km.
Pana sus pe varf am avut neveoie de aproape 50min. Sus am facut din nou poze, filme, rasete, atmosfera de vacanta. Am plecat repede caci batea un pic vantul si s-a facut mai frig decat in vale. De aici am mers pe traseul clasic catre varful Weißer Stein la km8. Pe portiunea asta am alergat mai vioi. Fetele alerga foarte bine pe plat si pe urcusuri mai domoale.

De pe varf am inceput coborarea catre Ziegelhausen, un cartier al Heidelberg-ului. Coborarea e o poteca destul de abrupta si de bolovanoasa. Mie cel putin imi place foarte mult. Are vreo 4 km si se termina intr-o statie de autobuz.

Gagicicle au hotarat sa ia autobuzul catre casa. Pana aici am alergat cam 13km. Eu nu m-am multumit numai cu cei 13km si intors cam pe acelasi traseu. Drumul l-am scurtat un pic ca nu era ziua mea cea mai productiva. Pana inapoi pe varf am mers cam de mult iar pe coborare am fugit in ritm mai tare.

Camera am predat-o la Scuba si nu m-am mai lalait. Am ajus rapid acasa, fetele intrasera cu 10min inainte. La final a iesit o tura super chiar daca inceputul zilei nu se arata de succes. S-au strans vreo 23km si vreo 1000m+. Mai pe seara am editat un pic filmele facute si am uploadat totul pe YouTube.

Pentru urcatul pe YouTube dureaza o jumatate de vesnicie, am lasat compul pornit si cand m-am trezit dimineata era totul gata. Acum la final, filosofia weekendului ar fi ca: atunci cand alergi de patru ori pe saptamana si vine iarna, e destul de greu sa fi foarte motivat, sa nu te plictisesti sau sa scri postari pe blog.
Mda, destul de greu iarna sa iesi la miscare. Tot timpul se gasesc motive: ba-i prea frig, prea ploaie, prea vant, nu e chef si motivatie, etc. Ca norocul ca nu ma plictisesc prea repede la alergat. E destul de greu sa plec de acasa, dar o data sarit in papuci si iesit pe usa treaba merge ca unsa.

In general e greu sa faci mereu ture inedite, spectaculoase. La un moment data, prin vara, ma saturasem de atata tehnica si aparatura. Chiar daca pare un pic complicat cu net, blog, filme, poze, strava samd... toate chestiile astea motiveaza si fac ca lucrurile sa nu devina prea rutinate si plictisitoare.

Cum s-ar zice: like, share and subscribe keep the trailrunning alive :))

Salutare si mult spor(t)! Vruuum! am plecat la EOFT.