Iulie telegrafic

In iulie s-au intamplat o gramada de lucruri cu o viteza ametitoare incat de abia realizez ca peste 4 zile de munca suntem deja in august. Pentru ca nu am facut cine stie ce chestii sportive sau iesiri pe la munte, mai mult turism, o sa fac un rezumat pe scurt al lunii. 

Iulie a inceput cu plecarea la Timisoara. Da la Timisoara unde nu mai fusesem de vreo patru ani. Revenirea in orasul natal a fost placuta, familie, prieteni, terase, cluburi. Timpul zboara in concediu! Am reusit sa ies de vreo doua ori la alergat prin oras. Chiar mi-a placut si a fost o premiera frumoasa. pe vremea cand inca locuiam in Timisoara nu alergam.
De la Timisoara am plecat la Sighisoara. Fain pe acolo, ne-a placut la amandoi. Pe langa arhitectura, istoria locurilor, chestii care le mai stiam, a fost tare fain sa vedem ca lucrurile se misca intr-o directie buna. Chiar daca au viteza melcului turbat si pe parcursul vietii mele nu se vor intampla schimbari monumentale, macar se misca pozitiv. Cea ce e foarte bine. Mancare buna, turisti foarte multi, pensiuni faine si am reusit sa alerg si pe aici o tura.
Sighisoara am combinat-o cu vizitarea mai multor cetati sasesti medievale. Ne-a placut peste tot unde am fost iesind un pic din tiparele turistice vestice.

A urmat Brasovul. Cu chefuiala grea, o nunta, combinate cu vizitarea centrului, o tura pe la Bran. Locuri si oameni faini si pe acolo, ne-a placut tare mult chiar daca eram deja terminati de mancaruri si bautura. La Scuba i-a placut mult si pe la Bran de unde a achizitionat si o ie. Planul secret era sa facem si o alergare montana prin Bucegi, dar nu a fost sa fie, data viitoare o facem cu siguranta. De data asta nu a iesit decat o alergare scurta si mahmura de vreo 5km.

De la Bran am mai facut un popas si la Sibiu. Dragut si pe aici! Apoi ne-am reintors la Timisoara numai bine sa prindem finala campionatului mondial de fotbal. Dupa ce am bifat finala, ne-am pus din nou pe autostrada pana la Heidelberg.
Finalul concediului m-a procopsit cu inca o nunta in Heidelberg de unde am achizitionat o raceala cum scrie la carte,cu febra si stat trei zile in pat. Acuma, eu nu am mai racit de vreo 5 ani, chiar ma intrebam cand se va intampla actiunea. Intre timp totul a revenit la normal, am reluat alergarile ba chiar am reusit sa fac si o tura de mtb in weekendul trecut.

Planurile pentru weekendul viitor sunt deja scoase la lumina. Urmeaza 8 zile (!) libere in care sper sa fac o gramada de alergari si ture mai lungi de bicicleta. Sa vedem ce-o sa iasa.

Salutare si o vara frumoasa!

Weinsteig #3 = St. Martin - Dernbach

Sambata am plecat sa alerg inca o bucata din "Weinsteig". Ultima oara am ajuns la Sankt Martin. Urmatoarea portiune de aproximativ 30 km porneste din Sankt Martin si coboara catre sud pana la Dernach, o mica localitate in mijlocul padurii. De data asta logistica e simpla, Scuba are intre timp permis nemtesc si poate conduce.

Dupa o lalaiala pana catre pranz plecam si ajungem in Sankt Martin pe la 12. Azi nu mai e vremea chiar perfecta. Ploua mocaneste, din fericire e destul de cald si se poate alerga fara probleme. Scuba ma lasa in centrul satului urmand sa ma pescuiasca 4 ore mai traziu in Dernabach. Pornesc in alergare.
In prima jumate de ora pana am intrat adanc in padure m-am cam udat. In padure a fost chiar fain, pe alocuri era uscat. A plouat fara intrerupere 4 ore. Ca in filmele cu prosti, ploia s-a oprit la capatul turei. Ba chiar a iesit si soarele.

Fata de primele doua etape alergate din traseul asta de drumetie bucata de azi e destul de saraca in poteci. Cred ca peste 60% din traseu a fost drum forestier destul de plicticos. Portiunile de poteca au fost insa spectaculoase prin vegetatie luxurianta, livezi sau pe langa tot felul de ruine care presara padurea.
Si pentru ca a venit vara padurea e plina de zmeura si mure. In livezi ciresele sunt aproape trecute dar cele ramase sunt perfect coapte si ofera motive in plus sa fac pauze dese. In Germania nu culege nimeni minunile astea, nu am concurenta. Azi m-am umflat de cirese si zmeura.

Dupa aproape 4 ore am coborat in Dernbach. S-au strans 28km si 1200m+ diferenta de nivel. Un antrenament foarte bun chiar daca am fost un pic cam ud. Scuba ma culege de pe treptele bisericii din sat si pornim catre Heidelberg.


Povestea continua!

Kandelhöhenweg

In iarna am tot cercetat ce trasee de drumetie de prin apropiere care ar fi bune sa le trec pe lista de alergare. Unul din ele a fost Kandelhöhenweg. Nu tot ca ar fi prea mult, doar bucata dintre Waldkirch pana la Sankt Peter si in continuare pana la Freiburg.

Am citit pe diverse forumuri ca ar fi o poteca faina buna de alergat sau de biciciclit. Pentru ca era weekendul programat pentru alergare, am profitat si de o invitatie de a dormi in Sankt Peter si astfel am purces la drum.

Tot traseul are aproape 40km, eu l-am impartit in doua bucati. In prima zi mi-am propus sa alerg pana la Sankt Peter iar a doua zi si bucata pana la Freiburg. Traseul se poate face relativ bine intr-o zi dar am zis sa nu fortez nota si sa fac toata treaba in ritm de vacanta. Scuba merge din nou la potecareala.
Sambata pe un soare incendiar de vara am pornit din Waldkirch in pas vioi catre Varful Kandel. Au urmat 8 km de suis pieptis pe o poteca ingusta si frumoasa pana sus pe varf. 1000m+ diferenta de nivel. Pe alocuri senzatie de jungla, iarba imi ajungea pana la gat. Prin jungla nu am intalnit pe nimeni.

Sus pe Kandel s-a schimbat total peisajul. Gol alpin si am dat de asfalt, turisti si o gramada de parapantisti. De aici au urmat inca vreo 10km de coborare pana la Sankt Peter unde avea sa se incheie prima zi. Bucata asta nu prea mi-a placut, destul de mult asfalt si extrem de mult soare. Am fost cam topit de caldura. Total 20km si 1000m+.
Seara s-a incheiat admirand un apus lung. A fost chiar seara cu solstitiul de vara. Solstitiul l-am sarbatorit cu ceva bere locala la povesti. Maine ziua e mai scurta cu un minut. Si iara a trecut mai bine de jumatate de an... tan! tan!

Duminica am avut o trezire destul de grea si parca nici un chef de alergat. Scuba are azi program cultural cu vizite la muzee si manastiri. Afara acelasi soare incendiar imbia mai degraba la o baie si leneveala duminicala. Am plecat pana la urma si nu am regretat deloc. Traseul de la Sankt Peter la Freiburg e foarte atractiv. Poteca fara sfarsit cu mici portiuni de drum forestier sau asfalt.

Am intalnit sute de mountainbikeri, cred ca niciodata nu am intalnit atat de multi. Freiburg a fost incoronat cu aceasta ocazie ca fiind capitala metebeului teutonic. Iesirea din padure a fost brusca, rapid am fost in centrul orasului vechi. Au fost in total vreo 19km cu 500m+. A urmat finalul duminical pe o terasa la umbra si drumul pana la Heidelberg. 
Solstitiul de vara 2014
Utile:
Despre Kandelhöhenweg gasiti aici gpx, harti, poze, etc.
Pozele mele din weekend le-am pus pe Picasa.

Povestea continua! Planurile pentru uratorul we sunt in lucru :)

Prin "Pfalz-Utah" pe MTB

Pe la mijlocul saptamanii am inceput sa ne uitam pe net cam ce am putea face in weekend. Findca era weekendul de mtb prin Pfalz am studiat un pic un site de trasee marcate de drumetie si ne-am oprit asupra traseului "Pfälzer Waldpfad", partea sa sudica.

Are ca avantaj o pozitie mai ascunsa, in apropierea granitei cu Franta, printr-o zona de padure mai putin frecventata de turisti. Exista cateva puncte fierbinti dar in geneal pe acolo e mult mai liniste si te poti da in voie pe mtb fara sa intalnesti armate de drumeti.
Traseul ales de noi porneste din localitatea Merzalben, stabate Muntii Pfälzerwald catre sud-est si trece prin localitatile Hauenstein, Dahn, Erlenbach si se poate merge pana in Franta la Wissembourg. Are vreo 75km si 1900m+. Partea nordica a marcajului  "Pfälzer Waldpfad" are si ea tot cam atat, insa bucata asta nordica o lasam pentru o alta iesire.

Tura am pregatit-o "fecioreste". Adica eu si Mihai. Gagicile au lasat-o mai moale cu anduranta si merg la o scurta drumetie combinata cu baie si plimabre de weekend in Wissembourg. Urmeaza sa ne intalnim mai catre seara in mica localitate franceza. Dis de dimineata ne-am intalnit la biserica din Merzalben si am plecat cu Mihai in cautarea traseului pe care l-am reperat rapid pe strada principala a satului. Dupa cateva minute am iesit in padure si am intrat pe poteca.
Prima parte a turei, de la Merzalben la Hauenstein a decurs repejor. Au fost 23km si vreo750m+ dar eram proaspeti si ne-a iesit de minune. Prin padure destul de putin doar o hoarda de mountainbikeri ne-au taiat calea pe la inceputul turei. Traseul majoritatea prin padure o cobinatie de forestiere si poteci inguste, din cand in cand cate un castel sau stanci de gresie. Destul de repede am ajuns la Hauenstein, am ocolit satul si am pornit mai departe catre Dahn, cale de 15km si vreo 500m+.

Drumul catre Dahn urca destul de abrupt prin padure. Eu incep sa obosesc si imi e o foame de zile mari. Mai avem vreo 7km si sunt salvat. Ajungem la o cabana "Stejarul gras" ii spune! Veselie maxima, incingem niste carnati cu varza amestecate cu bere in stilul clasic nemtesc, mai incercam niste prajitura si facem vreo trei sferturi de ora pauza. Pe terasa cabanei ne prajim un pic la soare si cu greu ne urnim. Continuarea catre Dahn dureaza foarte mult. Suntem bagati pe poteci inguste printre pomi si stanci de gresie. Pe portiuni lungi impingem bicicletele, urcam scari, veselie mare. Peisajul ridica moralul si candva ajungem in Dahn. Potecile prin zona asta au fost super faine, aici ar mai fi de venit la alergat.
De la Dahn pornim spre Erlenbach o bucata de 16km si 500m+. Acelasi film: stanci, padure, pini, poteci faine, din cand in cand forestier, mai o scara, mai un urcus abrupt. Mihai e tare in forma si ma chinui tot drumul sa ma tin de el. Urcam direct pana la Castelul Drachenfels, mai trecem prin doua satuce urmeaza o coborare rapida si suntem in Erlenbach.

Din sat iesim rapid si atacam ultima bucata a turei catre Wissembourg. Eu sunt cam terminat si ma tin de Mihai din ce in ce mai greu. Din fericire nu mai e chiar mult. Sunt ultimii 10-15km. Trecem pe langa un lac marisor, e vorba de Seehof. Aici arata totul a vacanta de vara, lume la baie, gratare, beri. Ne hotaram sa venim pe aici candva la o baie si o alergare. De la lac coboram ca bezmeticii pe o poteca care se lateste in drum forestier. Inaintam rapid. Urmeaza un urcus lung care mie imi pare ca nu se mai termina. Ajungem pana la urma intr-un fel de sa si coboram. Uraaaa!
Din Sankt Germanshof continuam pe asfalt ultimii 4km. Ne hizilim putin la semnul de intrare in Franta. Facem ceva poze. Stabilim cu fetele pe ce terasa ne intalnim si pestre 20min suntem izbaviti cu Flammkuchen. Mai facem o plimbarica prin oras si ne despartim in parcare. A fost greu, fain si lung. Exact ce cautam!


Salutare si ne vedem in weekend la alergat :) !

Grand & Petit Ballon d'Alsace

Weekendul prelungit de Rusalii se anunta torid. Nu am facut nici o vraja, descantec sau vreun smen. Asa s-a potrivit si tare ne-am bucurat cand am ajuns vineri mai pe seara in Alsacia pe o vreme asa cum imi aduc eu aminte din vacantele de vara de la bunici. Cald, liniste, padure, cocosi care canta, caini care latra si mancare aleasa. Un mic paradis!

Pana sa ajungem in Paradis, am avut o vineri grea. Dupa un jogging de pranz am incercat vreme de trei ore sa ma inscriu la Transvulcania 2015. Este incredibil cat de proaste sunt site-urile spaniole! Am crezut ca doar in Mallorca ar fi o exceptie dar se pare ca asa sunt toate. Am reusit ceva pana la urma, cred ca sunt inscris. Nu am primit pana acum nici un mail de confirmare. Cert e ca am platit. Pentru un concurs de talia asta ar fi bine sa puna baietii aia mana sa te poti inscrie omeneste. Ma rog... dupa reusita am plecat de acasa in tromba si dupa 250km de autostrada am aterizat in Franta in inima Muntilor Vosgi.
Vineri seara am petrecut-o pregatind terenul si incercand din mancarurile si vinurile locului. Cel putin pentru lucrurile astea merita sa bati autostrazile. Ne-am simtit tare bine si am dormit adanc cu fundal de cocosi, clopote de biserica intr-o atmosfera de care mi-a cam fost dor.

Prima zi. Grand Ballon d'Alsace

Dimineata ne-am trezit pe un cer de un albastru intens. Aproape de pranz au sosit Dana, Mihai si Sebi. Ne-am impartit in doua trupe: Scuba, Dana si Sebi au plecat in drumetie catre Grand Ballon iar eu si Mihai am rupt-o la fuga pe acelasi traseu. Traseul l-am luat din ghidul turistic de la Rother, e vorba de tura cu numarul 43 de acolo.
Din fata hotelului am plecat in pas vioi catre o sa impadurita cale de vreo 2km. Pana acolo a mers totul foarte bine umbra fiind deasa iar noi proaspeti. Din saua umbroasa am inceput sa urcam pieptis prin padure catre golul alpin. Avem de urcat aproape 1000m de diferenta de nivel pana in varf. Din cand in cand iesim in mici poienite unde de izbeste caldura.

Traseul este foarte fain, poteci inguste, iarba, din cand in cand lespezi si bolovani. Suntem cam singuri prin partea asta a muntelui. Doar cativa mountainbikeri se mai intersecteaza cu noi. Traseul e si el bine marcat, nu avem probleme de orientare chiar daca semnele sunt rare. In fiecare intersectie de poteci sau de forestiere sunt indicatoare.

Cand ne-am apropiat de varf poteca s-a mai animat. Ajungem intr-o parcara. Aici e stup de lume, se poate ajunge cu masina. Traversam strada si urcam pe varf. Gasim un monunemt, un radar interesant, facem multe poze si incepem sa coboram.
Coborerea de pe varf e geniala. O poteca ingusta printre blocuri de stanca cu privelisti largi catre Vosgi, Schwarzwald si in zilele cu buna vizibilitate se vad si Alpii. Azi era mult praf in atmosfera si nu se vadeau decat niste contururi vagi la orizont. De poteca asta draguta mai traversam o data strada si pornim prin padure pe serpentine stranse pana la un mic lac de acumulare de sub varf. Aici facem o scurta pauza sa admiram apa de un albastru demential.

Pornim mai departe prin padure, de data asta pe un drum forestier. Dupa vreo 3 km ajungem la o ferma unde se poate sta la o terasa, e un fel de cabana. Locul se numeste Ferme-Auberge Gustiberg si e foarte cunoscut, am gasit indicatoare si mentiuni peste tot. Noi ii zicem simplu: "La Gusti". Bem o cola rece si plecam mai departe.

Dupa birtul lui Gusti mai tocim un forestier, oprim la o cascada sa bem niste apa si intram din nou pe o poteca interesanta. Traseul e foarte variat nu am avut nici o clipa senzatia de plictiseala. Chiar daca e in mare parte impadurit, poteca e foarte diferita si antrenanta. Pana in prezent traseul asta de alergare de la Grand Ballon e undeva destul de sus in topoul personal.
Mai vizitam si o mica ruina, admiram privelistile si incepem sa coboram vertiginos catre localitatea Murbach. Satul e foarte mic, asezat cochet in jurul unei biserici monumentale, o fosta manastire. Scotocim un pic dupa marcaj dar il reperam repede si urcam din nou in saua in care ne incepusem mai de dimineata ascensiunea. Suntem cam obositi, iar caldura face ravagii. Cu greu ajungem in sa si coboram catre satul unde suntem cazati: Rimbach-près-Guebwiller.

Tura o finalizam pe o terasa racoroasa cu multa cola, cafele, inghetata... catre seara apare si Scuba, Dana si Sebi care au facut in pas de drumetie cam acelasi traseu ca noi. Ziua se incheie cu specialitati culinare alsaciene si mult riesling. Minunat!

A doua zi. Petit Ballon d'Alsace

Trezire usoara, mic dejun greu, cafele, apa, suntem din nou activati! Afara un soare stralucitor, suntem la 500m altitudine iar telefonul zice la ora 7 ca sunt aproape 20 de grade. Stim de pe acum ca va fi o zi caniculara.

Punctul de intalnire al trupei e biserica din localitatea Linthal aflata la vreo 10km de hotelul nostru. Drumul pana acolo incepe cu mici aventuri cu gps-ul. Suntem bagati pe niste drumuri forestiere rupte printre viile oamenilor. Cu dibacie de est-european reusesc sa nu rup nici un spoiler si ies la liman. La 10 suntem la punctul de intalnire.
Treaba e cam asa: Mihai rupe Baloanele pe cursiera. are in plan sa urce si sa coboare Grand Ballon de mai multe ori, pe trasee diferite. A plecat mai devreme sa profite de racoarea de dimineata. Dana, Scuba si Sebi pleaca la drumetie iar eu urmaza sa alerg acelasi traseu. La final planuim sa ne intalnim la masini langa biserica.

Profilul alergarii incepe cu un suis pieptis de vreo 900m+ pana sus pe Varful Petit Ballon. Dupa jumate de ceas are loc prima ratacire fulminanta. Alerg vreo 3 km pe un forestier parasit. Pana la urma ma conving ca sunt dea'mboulea si ma intorc la poteca. Ma ajung din spate Scuba, Dana si Sebi si ne despartim din nou.

Ies in golul alpin si ma bucur de frumoasa priveliste. Am 360 de grade de munti si un vanticel de creasta care face atmosfera mai respirabila. Pe varf e o mica statuie, o Maria care se roaga. Dragut, fac poze, imi trag un pic suflul si incep sa cobor catre o mica cabana aflata chiar sub varf pe partea vestica.
La Cabana cer o cola. Primesc una calda la care renunt dupa doua guri. Are gust de ceai cu bule. Plec mai departe pe o creasta frumoasa printre brazi, jnepeni, bolovani si mici stanci. Atmosfera alpina de vacanta. Ma intersectez cu multa lume, drumeti si mountainbikeri. Dupa cateva suisuri si coborasuri ajung la un drum forestier. De aici continui pe forestier pana la Linthal. Bucata asta a fosdt cam plicticoasa, doar din cand in cand am mai dat de cate o potecuta. In rest forestier cu mult soare. De obicei cand sunt pe un astfel de drum incerc sa dau viteza mai tare. Azi nu prea merge,e mult prea cald.

Putin inainte de ora 14 ajung la biserica. Ii scriu un sms lui Mihai. In cateva minute apare si el. Ne spalam intr-un mic rau de munte si recuperam de sub niste bolovani o sticla mare de cola pusa acolo dis de dimineata. Stam tolaniti pe scaunele de camping si povestim impresiile zilei. Pe la 16 apare si restul trupei. Ne impachetam si pornim catre o localitate din vecinatate unde incheiem weekendul pe o terasa. Cam astea au fost Rusaliile anului 7522 de la facerea lumii (sic!).
Pentru ca am alergat doua zile ca un erou stahanovist la peste 30 de grade imi face impresia ca sambata viitoare o voi dedica bicicletei. Asadar urmaza o tura nervoasa prin Pfälzerwald cu incheiere tot in Alsacia, in localitatea Wissembourg. Mai trebuie sa mananc o Flammkuchen ca in weekend nu am ajuns. Acuma vorba lui Sebi: "da' nah fiecare cu pasarica lui numa #ultranashu cu o colivie!"
------------------
Poate utile:

Salutare si mult spor(t)!

X-Trail-Run in Breitnau

Se face pana la urma weekend. Sambata devreme plec de acasa spre Schwarzwald la un concurs de alergare montana. Plec singur si asta era sa se remarce in evenimentele imediat urmatoare. In boxe urla muzica, beau cola si privesc lumea de pe o autostrada scaldata in soare.

Pe cand mai am vreo 10km pana in Breitnau cu coada ochiului remarc lipsa papucilor de alergare de pe bancheta din spate... Cat de prost poti sa fi sa pleci la alergat fara incaltari. Foarte prost. Din fericire imi aduc aminte ca pe la toate concursurile este si un stand de echipament. Da oare au numarul meu? Da oare ce modele, firme, eteceuri au? Legenda traieste.
La start. Eu cu opincile cele noi cu 0 km la bord
Ajung acolo, dau niste telefoane cu Dana, Mihai si Sebi si pornesc in cautarea unor papuci. In cortul de festivitati e un stand Salomon. Concursul e sponsorizat de ei. Niste baieti cam dezorientati ma anunta ca ei nu vand... de fapt doar prezinta produsele si dau sfaturi. Foarte tare!

Ca norocul intr-un colt gasesc un stand cu niste neni de la un magazin de sport care vand si incaltari de alergare. Salomon Speedcross 3 au doar in ALB (a-l-b) complet. Ma rog, pana la urma se dau niste telefoane prin satele inconjuratoare si peste 30min vine un nene cu niste papuci umani, marimea mea. Ii cumpar fara alte cometarii.

La ora 14 ma pun cu Mihai la start. Sunt cica vreo 300 de participanti la doua probe. Noi suntem la semimaraton iar Dana e la proba de 10km. Se da startul! Pornim!

Decidem sa alergam impreuna si sa ne bucuram de cursa fara eroisme. Alergam destul de repede. Traseul trece printr-un mic canion foarte pitoresc. Poteca e ingusta nu prea se poate depasii. Dupa canion drumul se mai largeste si se mai rasfireaza grupurile.
In camping la Tititsee
Cursa are doua urcari foarte abrupte pe o poteca ingusta mai ca nu mergem in patru labe. Pe scurt: doua urcari pieptise si niste coborari lungi. Au fost vreo 4-5 puncte de alimentare, nu stiu ce aveau pe acolo nu am baut decat o jumatate de pahar de apa la fiecare punct. In rest am ras si ne-am hilizit impreuna pana aproape de final.

Pe final am ajuns destul de fresh. Dupa 2 ore, 11 minute, 20km si vreo 900m+ am trecut linia de sosire. A urmat festivitatea de premiere, ne-am uitat la campioni si ne-am retras la un camping de langa Titisee. Aici ne-am povestit pana tarziu in noapte iar ulterior am tras un frig legendar. Un fel de Polul Nord in luna mai. Planul e sa facem si maine zi o alergare lunga pe langa Freiburg.

Dimineata am plecat intracolo sa cercetam ceva poteci in alergare si orasul vechi in plimbare de duminica. Am pus ciubotele cele noi in picioare si am tasnit cu Mihai spre Schauinsland. Pana acolo sunt 13km si 1000m+ pe o poteca foarte faina. Alergarea a fost o placere. Destul de resimtiti am ajuns sus in varf. Lume multa acolo sus, carnati fripti, beri, etc. Mihai se resimte un pic la genunchi si ramane aici sa ii astepte pe Dana si Sebi care urca in drumetie.
Poteci faine pe la Freiburg
Eu am continuat in coborare catre Freiburg si am strans la final 26km. Faina treaba am facut weekendul asta! Duminica am incheiat-o pe terasele din orasul vechi. A urmat drumul de intoarcere pe o autostrata aglomerata si gata. Ne-am trezit ca e din nou luni. Ca norocul in cateva zile suntem din nou pe poteci. De data asta mergem in Franta in Muntii Vosgi. Ne auzim acolo.
-------------------------------
Poate utile:
Site oficial al concursului:  http://www.sz-breitnau.de/xtrailrun/
Concursul meu: http://app.strava.com/activities/148590525
Alergarea din Freiburg:   http://app.strava.com/activities/148588691
Niste poze de la excursia asta am pus pe picasa.
-------------------------------
Au revoir!... ca sa zic asa :)