25 februarie 2015

Mai mult decat maraton

Nu stiu daca cunoasteti senzatia din iarna cand ninge/ploua, se intuneca devreme si nu mai ai ce citi. Neplacut. In epoca super-rapida si capitalista deschizi un app de pe telefon si comenzi o carte de pe amazon sau de unde iti doreste inima. Asa am facut eu si am comandat cartea lui Werner Sonntag - Mehr als marathon. Wege zum Ultralauf, adica in limba geto-daca (trad. mea)  - Mai mult decat maraton. Cai spre ultramaraton.
In editia electronica ar fi costat mai putin. M-am incapatanat si am cumparat cartea in varianta tiparita. La chestiile care imi plac inca sunt un tip conservator. Cartile electronice au ceva ce aduce a consum, a fisiere uitate prin harduri. A doua zi gaseam cartea in posta si m-am pus cu harnicie pe treaba.

Despre autor

Werner Sonntag e o legenda in scena de ultramaraton vorbitoare de germana. S-a remarcat ca jurnalist si sportiv. A lucrat pentru Stuttgarter Zeitung, Die Zeit, Spiridon, etc. A publicat mai multe carti despre alergare incepand din anii '70 iar ca pasionat de alergari lungi are o lista impresionanta de curse alergate. Mai exact se poate lauda cu 339 de Maratoane dintre care 147 de ultramaratoane. Dupa ce am aflat lucrurile astea nu m-am asteptam decat la o lectura captivanta.

Despre carte

E adevarat ca nu am citit vreo recenzie inainte sa o cumpar desi pe amazon gasesti tot ce vrei. Ma asteptam sa fie o scriere mai fluida cu mai multe trairi personale si eventual povesti de pe la curse de ultra, concursuri, etc. Socoteala din capul meu nu s-a potrivit cu cartea cumparata. Cartea e mult prea serioasa pentru gusturile mele, un adevarat manual de alergare cu trimiteri bibliografice. Cu toate astea, lasand gusturile la o parte, foarte bine documentata si bine scrisa. Daca am urma macar cateva din sfaturile date in carte, cu siguranta ne-am face viata de alergator mai usoara.

Am facut aici un mic rezumat cu sfaturile care mi s-au parut mie interesante. Nu o sa expun aici 300 de pagini. Aici numai cateva idei care mi-au ramas mie pe retina:
  • Ultramaraton nu inseamna viteza. Marea majoritate a alergatorilor atrasi de ultra nu au inclinatie spre partea competitionala a alergarii. Aici m-am regasit si eu pe deplin.
  • Ultramaratonul e greu nu neaparat ca distanta alergata, pregatire fizica, etc. Cu cat creste distanta cu atat partea de psihic conteaza mai mult in balanta reusitei.
  • Aclimatizarea la altitudine cica ar dura pana la 14 zile. O alternativa nu prea exista.
  • Pielea trebuie protejata de frecusuri, bataturi, etc. Cremele fac minuni.
  • Adaptarea la caldura se poate fara probleme. Se poate antrena. Incet, treptat, cu moderatie.
  • Schimbari climatice bruste se pot evita prin toale, celebra metoda "foi de ceapa".
  • O data pe an ar fi bine sa fie facuta o pauza de regenerare.
  •  La primul ultramaton nu conteaza timpul. Doar sa se ajunga la final.
  • Papucii cu multe sute de km sunt un bilet spre o pauza medicala nedorita.
  • Papucii minimalisti, alergatul fara papuci doar in anumite doze recomandat. Fara exagerari.
  • Sosetele sa nu fie noi, sa fie purtate si spalate. Asta am simtit-o si eu pe pielea mea.
  • Sa fie la indemana: bani, ceva de mancare, apa, plasture, hartie de buda (!), telefon.
  • La bataturi sa nu se astepte, reactie imediata cu plasture, ev. gaura cu un ac.
  • La crampe si cand se umfla mainile ajuta ceva bautura sarata. Supa se ofera la unele curse.
  • Cica sa nu se exagereze cu lichidele. Unii doctori nu mai recomanda bautul de lichide in prostie. Exista si intoxicari cu apa ( "Hyponatriämie", in lb. germana).
Daca doriti sa aprofundati, gasiti cartea pe amazon iar o lista cu toate scrierile omului gasiti in articolul despre Werner Sonntag de pe Wikipedia. M-am uitat si eu pe acolo si mi-am dat seama ca prima lucrare publicata de el despre ultramaraton dateaza cam de cand m-am nascut eu...

D'ale mele

La final mi-a lasat o impresie placuta lectura cartii. Unele chestiuni aproape stiintifice despre alimetatie sau Vo2max si alte minuni le-am citit mai agale, caci nu sunt pasionat. Partea de sfaturi utile sau de istorie a ultramatonului mi-a placut foarte mult.

Dupa cateva carti, dupa ceva articole din revista Trail Magazin, forumuri si din alte surse am reusit sa imi fac o idee cam cum ticaie lumea asta pestrita, pasionata de ultramaratoane. E interesant si bine de urmat macar cateva din sfaturile expuse in astfel de surse. Cred eu ca un nene care a alergat 150 de ultramaratoane poate avea o parere pertinenta despre cum stau lucrurile.

In general, noi astia din populatia carpato-danubiano-pontica, avem tendinta de a ne pricepe la orice. Stim cam tot de la fizica atomica pana la muzica simfonica si nu prea ne pasa de alte pareri. Mare meteahna balcanica. Probabil ca in orice domeniu ar trebui sa lasam ifosele de atotcunoscatori si sa nu reinventam roata. Roata exista de milenii, tot cea ce putem sa facem e sa bagam la cap si sa incercam sa imbunatatim lucruri de mult stiute.

Salutare si mult spor(t)!