19 martie 2015

Trail du Petit Ballon

Autostrada se scurge ca un rau negru pe sub masina. Conduc si ma hizilesc cu Scuba indreptandu-ne spre sud. Dupa 250km aterizam in inima Alsaciei la Rouffach. Gps-ul din masina a intrat in greva si nu vrea sa gaseasca hotelul unde suntem cazati. Ne invartim o vreme prin sat si pana la urma il dibuim in apropierea unei benzinarii. 

Dupa ce ne cazam rapid pornim catre centrul satului la sala polivalenta, unde urmaza sa ne ridicam numele de concurs de la Trail du Petit Ballon. Aici ne intalnim cu trupa de prieteni: Dana, Mihai si Sebi. In ziua concursului l-am vazut scurt si pe Liviu impreuna cu sotia si foarta multa lume cunoscuta de la alergarile de prin Pfälzerwald, echipa Landau Running Company.

Concursul asta e in nordul Frantei si sudul Germaniei startul in noul sezon de alergare montana. Se strange lume foarte multa, anul asta au fost 3000 de participanti la cele 3 probe: 52km/2200m+; 27km/900m+ respectiv 9km/250m+. Eu m-am bagat la proba mare, m-am inscris inca din iarna si am asteptat cu mare nerabdare prima actiune mai hotarata din anul asta. Scuba si Dana au alergat 9km iar Mihai si Sebi s-au bagat la proba de 27km.
In dimineata competitiei am parcat in apropiere de start si am ramas in masina. Afara erau cu indulgenta vreo 3 grade. Am preferat sa stau la caldura pana cand au mai ramas vreo 15 minute, apoi am pornit catre marea de alergatori. Cateva cuvinte cu Scuba, am mai vazut niste cunoscuti, zambete si deodata am auzit o puscatura. Pornim!

In Rouffach (KM 0) pornim din centru pe niste stradute laturalnice si imediat suntem scosi in marea de vita-de-vie alsaciana. Podgoriile sunt destul de abrupte si castigam altitudine. Rapid intram si in primele portiuni de poteca si se formeaza dopuri de cateva minute. Asteptam cuminti la rand. Inca de la inceput l-am reperat pe Christian, un tip din Pfalz si incerc sa ma tin dupa el.

Probabil ca cei plecati in primul pluton au avut un avantaj insemnat. Noi astia mai din spate am mai stat si pe la cozi vreo 20 min. Mie mi-au prins bine si pauzele astea ca mi-am mai tras sufletul.

Dupa vreo ora ajung la Schauenberg (KM 10). Aici e primul punct de alimentare. Nu zabovesc prea mult, imi iau niste prune uscate si pornesc mai departe. Era obligatoriu sa avem in rucsac un litru de apa pe care il simt ca pe o piatra de moara. Nu beau nimic la puctul asta, beau cu nesat din rucsac. Nu cred ca are vreo importanta dar ma ajuta pe partea de moral.
Profilul cursei e simplu: sunt 30 de km de urcare pana pe varful Petit Ballon, in mare majoritate pe poteci delicioase. De pe varf urmeaza o coborare de 22km pana la locul de start. Pe coborare predomina forestierele. Eu mi-am pregatit un biletel cu profilul pe care am marcat punctele de alimetare sa ma pot orienta mai bine. Mi-a prins tare bine chestia asta, la fel ca la concursul din Mallorca. Biletul l-am avut intr-un buzunar al rucsacului si din cand in cand mai aruncam un ochi pe profil sa vad ce ma asteapta.

Urmeaza lungi portiuni de poteca care imi plac la nebunie si ne pomenim la un alt punct de alimenatare la Osenbach (KM 17). Aici beau o sfanta Cola si infulec niste bucati de branza la repezeala. Pornesc mai departe si sunt mereu in urmarirea lui Christian. Ne depasim reciproc de mai multe ori pana sus pe varf.

Urmeaza poteci nesfarsite si abrupte. Imi dau seama cu stupoare ca depasesc zeci si zeci de participanti. Se pare ca fugareala de weekend de prin padurile Odenwaldului mi-a prins foarte bine. In sfarsit incep sa am un termen de comparatie. Atunci cand alergi ca lupul singuratic nu prea iti dai seama care iti e nivelul. Acum m-am prins: incep sa urc binisor comparativ cu anii precedenti.

La locul numit Boerilesgrab (KM 26) e ultimul punct de alimentare inaintea varfului. Pana aici am depasit o groaza de lume. Stau vreo trei minute si mananc ceva branzeturi amestecate cu bucati de ciocolata si prajitura. Ca sa fac o treaba temeinica beau si niste cola si pornesc spre varf. Pana sus mai sunt inca 4km de poteca pitoreasca.
Tot timpul imi vine in cap ca ar fi super de venit aici pe bicicleta. Tot traseul de 52km doar ca in sens invers, in sus pe forestier si la vale pe poteca. Un vis. Deodata se deschid zarile si intram in golul alpin. Avem privelisti catre toata Alsacia si un picut de nori. Sus e cam rece, un soare cu dinti ne incalzeste putin.

Pe Varful Petit Ballon (KM 30) nu am poposit prea mult. Batea un pic vantul si imi era cam racorica. La inceputul coborarii m-am intalnit din nou cu Christian. Ne-am facut reciproc cate o poza, el a ramas un pic in urma sa se lege la sireturi si am auzit din spate: "acum coboram lejer pana in sat". Mai avem de aici 22km.

Cam toata coborarea a fost un drum forestier care nu se mai termina. Speedcros 3 mi-a parut mie o alegere nefericita pentru un forestier atat de lung. M-au cam usturat talpile si mi-a fost destul de greu cu ei. Din fericire nu am facut nici o batatura, dar probabil ca nu mai era mult.

In drum spre Boerilesgrab (KM 33), punctul de alimentare unde fusesem inainte de asaltul final, coborarea e foarte abrupta si plina de bolovani. Aici am realizat cat de slab sunt la capitolul coborare. M-au depasit enorm de multi concurenti, probabil cam majoritatea celor depasiti de mine la urcare. Daca stau sa ma gandesc, cred ca nu am depasit decat vreo 5-10 concurenti pe toata coborarea iar 2-3 dintre ei erau accidentati.

In apropiere de Firsplan (KM 38) avem parte de o bucata de poteca, insa in urcare. Un pic mai la vale aveam sa trecem prin "padurea albastra". Asa i-am zis eu la o bucata de padure acoperita de floricele albastrui cat vedeai cu ochii. In anumite unghiuri ai senzatia ca cerul se uneste cu mocheta de flori din padure. Si nu aveam nici un fel de halucinatii, chiar daca la ultramartoane se intampla frecvent. A venit primavara!
Forestierul continua nemilos. Ajungem la Osenbach (KM 43). Apare inca o urcare de aproape 200m+ care ma scoate din lincezeala. Simt cum se termina incet bateriile. Nu stiu care e faza exact, nu ma simt obosit, probabil ca s-a terminat rezervorul. Destul de ciudat, am avut tot timpul senzatia ca sunt satul. In schimb imi e sete, beau cu nesat in punctul de alimentare. Au si cola! Oamenii astia sunt fenomenali...

Continui pe un drum lat si ma apropii de final. O tabla imi maniteste ca mai sunt 3km. Yuhuhuhu! Mai urc o panta, ma opresc la un ultim punct de alimetare pentru un minut si incepe sa se auda harmalia din sat. Urmeaza o ultima tabla pe care scrie 1km si sunt in Rouffach (KM 52). Lume multa, nu am putere sa ma uit prea atent prin public. Fac un fel de crampa la un muschi de pe picior si stau cateva secunde. In public ma striga un cunoscut din Pfalz si imi zice ca mai sunt 100m. Mai alerg un pic si gata, am ajuns. FINISH!

Alergarea mea pe Strava: https://www.strava.com/activities/268761573

--------------- Ganduri si pareri personale

Tot concursul am avut senzatia ca sunt pe ultimele locuri. La final m-am uitat in spate sa vad daca mai vine lume. Spre mirarea mea am aterizat la mijlocul clasamantului, pe la pozitia 550 din vreo 1100 de alergatori.

Traseul e foarte fain. Primii 30km in urcare sunt in mare majoritate pe poteca. 22km sunt coborare pe drum forestier cu foarte putina poteca iar pe final un pic de asfalt. Aici trebuie gandit bine in ce papuci se alearga.

Nivelul competitiei m-i sa parut foarte ridicat. Erau toti nebunii din nordul Frantei si sudul Germaniei la start. Am mai identificat belgieni, olandezi si elvetieni. M-au impresionat toti cei pe care i-am vazut, mai ales la vale.

Ma enerveaza la culme puletii care isi arunca pachetele de geluri pe jos. Erau multi din astia respectiv multe gunoaie pe poteci. Sunteti penibili!

--------------- Lista mea de echipament

La concursul asta a fost obligatoriu: un litru de apa, un buff, fluier (am la rucsac), ceva mancare, folie de supravietuire. 
  • Papuci: Salomon SpeedCross 3 (nu cred ca e alegerea cea mai buna, datorita coborarii)
  • Ciorapi: eu folosesc Falke, intalniti peste toti in Gemania.
  • Pantaloni: Salomon (din aceia cu chilot/colant incorporat).
  • Tricouri: un tricou cu maneca lunga Nike si un maieu tehnic pe sub el.
  • Geaca: am avut geaca de ploaie Salomon in rucsac. Nu am folosit-o decat la start. Era frig.
  • Buff: l-am tinut pe gura uneori, era rece si nu imi ajungea aerul :)
  • Caciula: am o caciula de alergare nike. Fara mi-ar fi fost frig.
  • Rucsac: Salomon advanced skin 12. Super! Merge mai bine unul mai mic, de 5l de ex.
  • Mancare: am avut la mine niste Corny cu banane. Am mancat doar 1buc. Eu nu manac geluri. Nu ca sunt taliban, nu imi plac.
  • Ceas: am folosit anticul meu Forerunner 110 pana la final, fara probleme. 

--------------- Link-uri utile

Site oficial al competitiei: http://trail.rouffach-athletisme.org
Trail running in Alsacia: http://www.alsace-en-courant.com
Turism in Alsacia: http://www.tourisme-alsace.com

--------------- Outro

Sunt in masina cu Scuba si Sebi, povestim multe si marunte, in drum spre Heidelberg. Amandoi sunt maine liberi iar mie imi vine sa plang ca trebuie sa merg la munca. Serviciul dupa un ultramaraton nu e de loc amuzant. Sper doar sa fie o zi mai lejera, nu cred ca ma pot deplasa printre birouri cu prea multa usurinta. Jobul merge inainte si ne trebuiesc resurse pentru aventurile viitoare. PS: cei mai frumosi ani sunt cei ce vor veni...