2 august 2016

Walser Ultra Trail

Prima editie a concursului a avut loc anul trecut si s-a bucurat de o buna rezonanta. Cu mult marketing, retele sociale, poze si indemnuri s-a adunat lume multa si anul asta la cea de-a doua editie. Printre gramada de alergatori ne-am adunat cativa pasionati de la Landau Running Company si prietenii mei Mihai si Sebi.
La start de la stanga: Sebi, Michael, Matthias, Thorsten, eu, Paul
Competia are loc duminica. Eu m-am dus acolo de vineri seara, am iesit la povesti cu baietii din Landau, sambata am ridicat numerele de concurs si am mai facut niste plimbari cu Dana, Mihai si Sebi prin apropiere. Mi-a placut ca turistii cazati primesc un card cu care poti sa te plimbi cu autobuzul si ai acces liber la toate telecabinele si telescaunele din regiune.

(pre)Istoria si pregatirile

Ca pregatire eu alerg de 3, maxim 4 ori pe saptamana. De obicei doua alergari scurte de 5-10km si una lunga de weekend de 30-40km. In total am fugit prin codrii patriei intre ianuarie si iunie 2016 peste 1.300km si am urcat peste 50.000m+. Cu toate astea nu a fost usor deloc sa termin concursul. A fost chiar al naibii de greu.

Eu m-am inscris inca din iarna trecuta cand mi-am facut planul pentru 2016. Daca te inscri din timp ai ceva reducere de vreo 10-20€. Le fel am procedat si la cazare, am facut repede o rezervare pe booking.com si am avut o camera faina si platibila. Cu cateva zile inainte de concurs au cam explodat preturile iar oferta se diluase.
Prima urcare 1200m+
In ultima luna am facut doua alergari mai lungi. Cu Sebi am facut o alergare de 40km iar cu Michael una de 45km ambele pe canicula. Astea au fost cele 2 long run inainte sa ajung in Austria. Planul de acasa a fost sa alerg impreuna cu Michael in stilul clasic de alergare de sambata.
Echipametul meu:
  • tricou tehnic al echipei
  • manecute, caciula, buff, manusi
  • geaca de ploaie (Salomon Bonatti)
  • pantaloni: Salomon Slab, scurti cu colant incorporat.
  • papuci Salomon Speedcross 3. Ciorapi Falke.
  • rucsac: Salomon Advanced Skin de 5l. Fenomenal!
  • frontala: Silva Trailrunner II. (nu am avut nevoie).
  • ceas: Garmin Fenix 3 + brachet de alimetare si cablu (nu a trebuit sa reincarc)
  • mancare: am avut la mine Cliffbar dar nu am mancat decat 1 bucata. Puncte de alimetare bine dotate.
  • alte chestii: harta traseului (se primeste la start), telefon, 1,5l apa, bete black diamond (folosite pe tot traseul).
Ca echipament, m-am socotit eu si mi-am luat lucrurile care le-as pune in rucsac la o alergare prin februarie-martie prin Pfalz sau Odenwald unde altitudinea nu depaseste 700m. Pe langa asta trebuie citita cu atentie lista de echipant obligatoriu. La start se controleaza aproape fiecare participant.

Startul si prima jumatate - "nu-i ca in padurice"

Startul s-a dat la 6 dimineata. Asta e bine caci ajungi la finish pe lumina sau daca esti extrem de incet ai maxim 1 ora de intuneric. La ora 22 se inchid portile. La start ne-am strans destul de multi: eu si Sebi iar de la Landau Running Company au mai pornit la tura lunga: Michael, Matthias, Thorsten si Paul.

Am mai vazut multe moace cunoscute "din scena", am facut niste poze, am ras, s-au controlat rucsacii si la 6 punct am pornit. Acum o sa relatez un pic cum s-au desfasurat lucrurile fara insa sa renunt la prea multe superlative. La alte povestiri de concursuri de ultra am incercat sa mai diminuez din dramatism. Nu stiu daca mi-a reusit vreodata dar de data asta a fost chiar extrem si nu am reusit sa termin concursul decat cu mult noroc si stres maxim.
Michael si eu (ala mic albastru)
Asadar am pornit la 6 la inceput pe un drumeag printr-o padure de brad si dupa vreo 2km am intrat in poteca unde s-au format mici ambuteiaje de cateva minute. A inceput poteca cu un urcus anevoios si tehnic. Radacini, lapiezuri, namol, apa, ceva avene cu zapada, ploaie mocaneasca. Inaintam toti ca un sarpe lenes prin padure.
Foaie tehnica:

  • Distanta: 65km, 3800m+
  • Teren: poteca, stanca, grohotis, pe alocuri namoale si pajisti alpine. Greu!
  • Meteo: la 6:00 la start au fost vreo 12 grade. Peste zi poate fi cald rau pana la 30 de grade. Noi am avut parte de ploaie.
  • Obligatoriu: frontala, telefon, folie de supravietuire, trusa de prim ajutor, haine de ploaie, 1,5L de lichid, harta cu profil, caciula, manusi.
Dupa vreo 4km iesim la lumina in gol alpin, poteca devine si mai complicata, mult jepenis, tufe, piatra, praguri, etc. Nu puteam alerga pe aici. Eu sunt impreuna cu Michael, iar in spate foarte aproape il vad pe Sebi. Michael e deja cu zen-ul prabusit, se astepta probabil la altceva mult mai alergabil. Incepe sa injure printre dinti si asta destul de devreme. Ne dam repede seama ca pe aici "nu-i ca in padurice" unde alergam noi in weekenduri.

Ajungem mai sus pe o creasta plina de lapiezuri. Poteca ramane la fel de grea, ne reunim cu Sebi. Michael e incet si il asteptam de multe ori. La treceri pe cabluri si praguri abrupte il asteptam si il ajutam un pic sa treaca. Sebi nu are bete si transporta betele lui Michael in portiunile mai cu cantec. 

A mai urmat o urcare abrupta cu mult portiuni asigurate de cabluri si o coborare abrupta. Si noi si el ne dam seama ca in ritmul asta nu avem sanse sa ajungem in timpul limita la Auenhütte (KM 22). Pana acolo sunt maxim 5 ore si noi avem deja vreo 4 pe ceasuri. Renunt la ideea de a continua cu Michael. Dupa portiunea abrupta e scapat de zona expusa si imi dau drumul la picioare.

Il vad si pe Sebi ca vine rapid din urma si continuam amandoi. De la cabana Schwartzwasser mai sunt 5km si noi mai avem max. 40 de minute. Il intalnim si pe Matthias si alergam ca nebunii pe un forestier. Pe aici dam si de Thorsten care ne spune ca nu mai poate alerga, si-a tras o entorsa sinistra.
praguri pe la Ifen
Ii dam bice si sunt cu ochii pe ceas. Avem un pace de 5:00 care ne stoarce de energie, dam tot din noi si din fericire ajungem la punctul de alimentare. La cateva minute ajunge si Matthias inca in timp. Am ajuns cu vreo 20 de minute inainte de inchiderea portilor. Infulecam in graba, bagam lichide in noi si pornim mai departe din nou in urcare.

Suntem cu o trupa numeroasa pe care insa ii lasam mult in spate in timpul urcarii. Din nefericre si Matthias are o cadere de forma si ramane la mare departare de noi si nu mai are sanse. Inaintez cu Sebi pe o creasta frumoasa si nu ne vine sa credem cand ne dam seama cat mai e de urcat. Undeva in zare pe o creasta indepartata vedem niste alergatori. Incep din nou calculele si de data asta arata foarte prost.
Am avut si un pic de soare, dar numai un pic
Urcam oftand din toti rarunchii. Sus in creasta sunt niste arbitrii pe care ii intreb daca mai avem sanse sa ajungem in vale. Nu ne da nimeni vreo sansa. Satul se vede undeva la capatul lumii si casele sunt ca niste cutiute. Pana acolo la cutiutele alea ma avem vreo 35 de minute la dispozitie si noi suntem intr-o creasta in nori.

Fugim ca nebunii la vale si dam totul din noi. Acasa m-am uitat pe strava si am alergat partial cu 4:30. Nebunie totala pe o poteca in zig-zag prin padure. Ultimii 2km am alergat ca rachete pe forestiere si ajungem dramatic la punctul de alimetare de la Baad (KM 36). Aici de Michael cu familia, Dana ne face poze, lume multa, agitatie si noi ne relaxam. dar vaaaai aflam ca timpul limita se masoara undeva mai jos in sat.... Ahhhh! pornim ca din pusca pe asfalt si trec linia din sat la 30 de secunde sa se inchida, cateva secunde mai tarziu trece si Sebi. Pfuuu... am reusit!! Pornim mai departe.

A doua jumatate - "ultimii oameni"

Dupa ce am avut noroc chior in Baad, m-am marait un pic cu organizatorii de acolo ca puteau sa puna si ei cele doua chestii impreuna sau sa puna o tabla ceva care sa ne atentioneze ca mai avem vreo 300m pana la masuratoare. In afara de treaba asta ne-au mai scos din pepeni doi nenici care veneau dupa noi astia "ultimii oamenii" si strangeau marcajele concursului. Pe langa faptul ca imi pare penibil sa fugi imediat in spatele ultimilor concurenti sa strangi marcaje mai faceau si stres si fel de fel de glumite. Ma rog, mie nu mi-a picat bine atmosfera dar am observat ca tot grupul codas in care ne aflam era vadit iritat. L-am rugat pe Sebi sa depaseasca 2-3 oameni sa nu ii mai auzim pe zevzecii aia si s-au mai linistit apele.
"ultimii oameni"
A inceput din nou sa ploua. De data asta foarte tare iar sus in cresta a cazut temperatura rapid. Aici am avut si eu o cadere de forma si m-am tinut greu dupa Sebi. Nu mai macasem nimic de multa vreme si sprinturile din vale m-au cam terminat. Am reusit sa mamanc o jumatate de cliffbar si parca am mai prins viata. La urmatorul punct de alimentare, la o mica cabana din cresta am luat pe mine tot ce aveam prin rucsac ca imi era foarte frig si am pornit mai departe. 

Pe creasta nu am mai inaintat mult. a urmat o coborare pe o vale abrupta si plina de grohotis. Aici am inceput sa am serios crampe la ambele picioare si a trebuit sa mai domolesc ritmul. In fundul vaii a urmat un forestier lung pana la ultimul punct de alimetare unde am mai infulecat niste prajituri amestecate cu branzeturi si niste cola. De aici mai avem o urcare criminala de vreo 400m+ pana in buza unei partii de ski. 

Ca sa fie finalul cat mai apoteotic a inceput si furtuna in toata regula cu vanturi, ploaie, traznete si fulgere amenintatoare. Poteca era un mic paraias cu apa si namol pe care urcam printre brazi. Pe urcare parca e mai bine. Treaba se complica pe coborare. Ne dam la vale pe partia de ski. E foarte abrupt si ma chinuie crampele ingrozitor. Ne depaseste un cuplu si ramanem din fericire penultimii, in spatele nostru mai e un fecior la vreo 4 minute care e manat din spate de strangatorii de marcaje.

Fericire mare intram in sat, lumea ne aplauda de la ferestre, ploua in continuare dar nu mai conteaza. In cateva minute trecem bucurosi si uzi leoarca ca "ultimii oameni" linia de sosire in uralele trupei. Toti cunoscutii sunt la start, ne imbratisam, fotogrtafii, emotii, medalii, un final grandios. Uraaaa!!!! am reusit!!! la 4 minute trece linia de sosite si ultimul concurent. Supliciul s-a incheiat!
Finish cu Sebi
Felicitari lui Paul care a ajuns pe locul 20 la ultra si lui Mihai care la proba de 30km a scos un timp foarte tare, clasandu-se pe pozitia 39. Fenomenal!

Pana la urma am aflat ca la ultra au fost in total 171 de starteri si 115 de finisheri. Procentaj mare de abandon dar probabil normal pentru un ultra asa greu. Din punctul meu foarte personal de vedere, timpii limita sunt pusi total aiurea. Adica nu e normal sa treci primii timpi limita la cateva minute sau 30 de secunde (!) cum a fost in cazul meu si al lui Sebi  si sa ajungi la final la 3 ore distanta de inchiderea concursului. Aici daca as fi organizator as mai ajusta un pic primele doua cut-off-uri.

Outro

Concurs foarte tehnic, in mare parte "nealergabil" pentru muritorii de rand. Cu multa concentratie, fara lalaiala si cu un ochi pe ceas se poate termina totusi fara mari probleme. Pana la km36 timpi limita aprigi, dupa care lucrurile se mai relaxeaza.
obiceiuri stravechi geto-dace
Ce mi-a placut: start la 6 dimineata, organizare buna, peisaje faine, altitudine mare, portiuni frumoase de creasta, un pic de soare, puncte de alimetare si mai ales companie super.

Ce nu mi-a placut: a pluat cam mult, a fost foarte stresant sa ne incadram in primii timpi limita, la final trupa care strangea marcajele a facut presiuni pe "ultimii oameni" sa se miste mai repede, Concluzie: concurs fain, foarte tehnic, cu febra musculara de care sa iti amintesti multa vreme.

Track-ul meu: https://www.strava.com/activities/660275772
Turism in Kleinwalsertal: http://www.kleinwalsertal.com

Salutare si mult spor(t)!